Ceața s-a risipit dintr-o dată. Nu ştiu dacă s-a ridicat, s-a spart pe străzi sau a intrat în asfalt. E abia trecut de ora 16 și în centrul Londrei s-a lăsat întunericul. Orașul nu e pavoazat mai deloc de Crăciun. Bucureștiul bate la scor greu Londra la ornamente! În Hide Park e târg de Crăciun. Englezii îl numesc însă Winter Wonderland. În ţara lui Weslez, Withefield, Spurgeon şi Llyod Jonnes, cuvântul Christmas e non grata.
Londonezii au făcut un ţarc în parc. Peste iarba verde au pus preşuri de cauciuc. Pe mii de metrii pătraţi. Apoi, împrejurul London Eyes au ridicat tarabe. Garduri din plastic. Sau din fier. Mulţimea e cu zecile de mii. Cozile imense mărşăluiesc la talpă de bocand chiar din parc. Unde nişte indieni în veste fosforescente strigă într-o engleză de baltă să respecţi rândul. Până la intrare mai sunt sute de metrii. În rând e îmbulzeală. Nişte indience au venit cu plozii după ele. Chiar şi în căruţuri. Nişte musulmani cu bărbi ca mătasea de porumb mă îmbulzesc. Ce caută ăştia la Crăciun? O bătrână are deschisă o umbrelă cu… leduri. Afară nu plouă, nu ninge, nu aruncă nimeni cu ouă şi nici cu scuipat. Ba sunt chiar 9 grade Celsius. Bătrâna însă ţine umbrela din care îi bat câteva becuri albastru verde în cap! Aproape de poartă nişte paznici cu lanternuţe negre caută prin rucsaci şi poşete. La densitatea asta de populaţie teroriştii cam au lipici.
La intrarea în Wonderland dau nas în nas cu Nutcracker on Ice. Palatul lui Aladin. Ce-o fi căutând arabul în lumea de gheaţă? Ceva paşi mai încolo e Santa Land. Cu moşi Crăciuni, cu uşipolari, cu oameni de zăpadă, cu reni slab hrăniţi. Nu am intrat nici la Aladin nici la Santa. M-a enervat moşii care se tot bâţâîau teleghidaţi. Deh, la bătrâneţe se face uşor parkinson. Lângă Santa Land e caruselul. De fapt zeci de carusele. Unii se urcă în trenuleţe ce merg ca TGV-ul. Urcă, coboară, se întorc într-o parte. Alţii se dau în nişte căldări mari. Alţii se învârt în burta uriaşă a unr pinguini. Toţi au un numitor comun: urlă la fiecare secundă. Într-un lingheşpir – cum zic ardelenii comediilor – nişte tinerii sunt bâţâîţi straşnic de-o caracatiţă. Iar deasupra monstrului e cineva care răde. Cu vocea Satanei! 
Hammerul urcă tinerii la 20 de metrii şi îi ţine cu capul în jos! Şi totuşi n-am văzut coborât pe niciunul căruis să-i vină mintea la cap. Undeva un uriaş c-o pasăre-n mână ascunde un circ. de fapt circ e peste tot! La roată, cel mai impozant arsenal al târgului de pe malul Tamisei, toţi gură cască îşi fac selfie. Inclusiv eu… Mă chinui să îi prind toate culorile. Sunt mai multe decât curcubeul. Sper că gay nu au influenţe şi pe-aici! Roger nu ştie să facă nici el poze mai bune. Dar nişte coreence de lângă mine reuşeşc. În timp ce mă imortalizez cu London Eyes trece o negreasă. Stă în spatele meu şi zâmbeşte larg cu dinţii ei ca laptele! Răde şi fuge în mulţime. De pe caracatiţa învârtitoare dracu râde şi nu fuge nimeni…
Nişte puştoaice se plimbă cu urechi de iepure roz. Cu leduri în ele. Unii au coarne de ren. Alţii leduri în tălpi. Un ţigan vinde baloane. De fapt căpăţâni de eroi din desene animate. Are atât de multe încât dacă era ma slab avea ocazia să survoleze gratis parcul. Nişte eleve englezoaice mă afumă cu ţigara lor electronică. Deşi nu e îngheţ afară, copilele fac aburi ca mocăniţa din Maramureş (Apropos, fumul scos de arome din ţigara electronică e dăunător plămânilor ca şi nicotina! Şi asta n-o spun eu, ci medici. Dar cine ne mai ascultă?).
La sutele de tarabe se vâd delicatesuri, băuturi şi suveniruri. Brelocuri, căciuli, lumânări. Păpuşi, ursuleţi, porţelanuri. Mere coapte tăvălite în ciocolaţă. Kebab, hot-dog, sau vegan. Vată pe băţ, plăcinte, gogoşi sau rahat. Turcesc. Unde-or fi fost ungurii cu kurtoşii lor? Şi nici moldoveni cu cozonaci nu erau în peisaj. La tarabe sau lângă ele, musulmanii înfulecă Kebab. Şi nu beau nimic. Creştinii glojgăie cremwurst nemţesc. Şi beau bere. Multă bere. Şi vin fiert. Luxemburghez. Gluhwein. Cine e trecut de 50 de ani are nasul roşu. Şi paharul de bere la purtător. Prea multe bătrâne am văzut bând bere. Sau dricuind preşurile parcului cu paharul de vin fiert agăţate de toarta oldboysilor lor! Pe la mesele unde se stă în picioare câînii se împletecesc pe sub picioarele stăpânilor. Unul i-a pus lupului său o zgardă cu leduri roşii. Un colţar cu lumini care fâcâie. Numai instalaţie la câîni nu văzusem!
În spatele Roţii se ridică spre înălţimile zgomotoase un turn de vreo 50 de metrii. Pe el urcă în spirală o umbrelă uriaşă în care se vâră tineri teribilişti. După ce ajung învârtiţi în vărf li se dă drumul puţin în gol. Aici am auzt prima dată lamentaţii de bună voie! Peste drum de turnul adrenalinei se întind zeci de pub-uri ridicate ad-hoc. Înăuntru puzderie de oameni. Mănâncă, beau şi dansează. E discotecă. Sau circotecă… Rockerii cântă pe limba lor zgomotoasă. Rapperi cântă vorbe. Au muzică de vorbe. Beţivii cântă mai multe limbi. Numai de ei înţelese.
E babilonie mare în târg. Am plecat desumflat. Eu am crezut că se sărbătoreşte Crăciunul. Ca văd ceva deosebit, că aud măcar ca la noi: colinde. Dar ca să mă contraazică, pentru londonezi Christmas e un haloween prelungit!
Am plecat pe Oxford Street. Adică pe cel mai bogat bulevard al Albionului. Acolo pavoazarea depăşeşte imaginaţia. Strada e plină de steluţe. De brazi. De leduri. Clădirile sunt luminate multicolor. Feerie. Un mall e ticsit în ferestre de Santa. Nu doar între reni, ci şi între… pinguini. Nu ştiam că Moşu a ajuns şi la polul sud! Într-o vitrină un tip cu deltaplaulîn spate încercă să-l răpească pe Santa. Oo, de-ar reuşi, ne-ar aduce din nou Crăciunul! Supermarketul Disney te duce direct în lumea de basm. House of Fraser e plină de ghirlande din leduri, e jumate roz, jumate aurie. Iar John Lewis e o adevărată cascadă de lumini străvezie. Peste drum un mall chinezesc are pe patru etaje, la cele 20 de ferestre numai manechine. Din stradă ai impresia că toate sunt spânzurate la geam. Lloyds Bank (e de vreo 3 secole acolo!) are un banner uriaş cu un armăsar. Care aleargă pe o păşune verde. Ciudat cum vor să te prostească unii. Pe stradă e îmbulzeală. Dar aici e protipendadă. Taxiuri englezeşti. Double decker. Rişcă. (Automobilele sunt interzise). Un Moş se plimbă cu rişca. Şi lălăie ceva pentru copii. Deasupra străzii e o stea uriaşă şi zeci de altele mici. Pe supernova albastră scrie citeţ: litle star – make Christmas sparkle for children! E singurul mesaj de Crăciun autentic ce l-am zărit în metropola cu 14 milioane locuitori!
Am făcut mai mult de o oră din London Cîty până spre periferie, în Romford. Sky Scrapelşii, blocurile, casele risipite ori cotage-urile lipite sunt lipsite de ornamentele Christmas-ului autentic. cu mici excepţii. Maria şi Roger mi-au arătat o curte plină de reni. Reni din lumini evident. Într-alta staţiona şi o trăsură cu Santa. Dar şi ciuperci care luminau. Avatar. Altcineva şi-a pus doi reni pe casă. Poate protesta de faptul că renii pe iarbă verde nu prind.
Înainte să adorm mi-am amintit că nu e nicio diferenţă între Betleemul neprimitor al lui Hristos şi Londra indiferentă a Elisabetei a doua de astăzi. În casa de poposire de atunci nu s-a găsit loc pentru Pruncul Isus. Dar nici azi pentru Regele Isus.
Merry Christmas nu se mai aude pe străzi la englezi. Ieslea cu Pruncul a devenit ofensatoare. La fel şi felicitările de Crăciun. Secularismul… Acest flagel ce ne sufocă asemeni gazelor nearse. Întâi ne adoarme, apoi ne ucide! Vegheaţi fraţilor! Biserica e obligată să fie trează, altfel Moşul va intra pe fereastră şi ne va fura Biblia de pe noptieră. Şi cine nu are Bibie nu are Crăciun. Dar Hallowenul se face fără Scriptură!
Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru România fraţilor. Nu are nici autostrăzi, nici salarii decente, nici medici suficienţi. Nici politicieni cumsecade. DAR ARE CRĂCIUN!
Nicolae.Geantă
Romford, London