Din Heatrow puțin nervos (pe poveștile băbești)- de Nicolae.Geantă

Băieții de la
școala de predicare mi-au trimis un scurt videoclip în care un preot spunea o colosală
trăsnaie: „la Templu, zicea stimabilul,
la răstignire, s-a rupt catapeteasma pe care Fecioara Maria a țesut-o pentru Isus
când era mic!” Olelei! Văleleu! Erezie e puțin spus… Rătăcirea poate m-ar fi
amuzat nespus dacă respectivul nu argumenta și că „neoprotestanții nu știu
nimic (despre preoție, catapeteasmă etc) pentru că n-au citit pe Maxim
Mărturisitorul!”. De parcă sfântul din vechime ar ține loc de Scripturi, iar
poveștile popești ar fi adevăruri absolute.

În cartea Exodul (40:21)
ni se descrie că perdeaua despărțea Sfânta de Sfânta Sfintelor, iar dinoclo de
ea nu trecea decât Marele Preot odată pe an la ispășire (Exodul 30:10). Istoricul
evreu Iosephus Flavius ne precizează că perdeaua din Templul de la Ierusalim de
pe vremea Domnului Hristos „avea o grosime de peste 10 cm și că nici câțiva cai
puși să tragă de o parte și de alta nu o puteau rupe!” Dar domnul preot o vede
un scutec brodat!

Tot monseniorul
cu haine și titluri preoțești mai zicea acum ceva zile că după ce s-a întâlnit
cu Îngerul Gavril pe Muntele Athos, un călugăr l-ar fi întrebat pe arhanghel cum
tâlcuiește versetul „întoarce și obrazul celălalt?”. Iar Mihail i-ar fi răspuns:
„când cineva te zmintește dă-i două palme ca să-l zidești!” Asta probabil ca argument
pentru sine, căci preotul deunăzi a trosnit o închinătoare după ceafă de s-a
adunat femeia de pe jos! Povestea preotului poate ar fi bună pentru domnul
Putin, care înțelege dragostea un eveniment cu bumbăceală, dar ce fac creștinii
„taica părinte” cu etalonul lăsat prin Cuvântul lui Hristos: „cine te lovește
peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt” (Matei 5:39)? Și mai mult,
palma peste obrazul drept era cea mai mare înjosire a unui evreu!

Un pastor italian
îmi spunea că a văzut la Ierusalim pe cineva care vindea pene de la cocoșul lui
Petru!!! Pe care nici măcar Petru nu l-a văzut! Altcineva mi-a spus că a văzut
la o mănăstire o sticluță cu lapte de la Fecioara Maria de când alăpta pe Pruncul
Isus! Și, să nu vă mai spun că, prin Europa Ioan Botezătorul are vreo 9 capete
revendicate de către 9 mănăstiri!

E drept,
predicatorilor – fie preoți, fie pastori –  le cam place să fabuleze. Pentru că pe nimeni
nu-l poți ține atent cu combustia de rutină. Numai că fabulația, chiar dacă e
artă, este exclusă total de Scriptură. E năzbâtie teologică. Pavel le numește
basme băbești (1 Timotei 4:7). Basmul băbesc, sau basmul popesc, nu e decât o
prostie inventată. O snoavă care nu aduce iertare de păcate! Ci încă o minciună
pe talerul mântuirii. Și cu cheia primită pentru Rai, naratorii deschid poarta
iadului…

Sunt ceva nervos și
pe răspândacii de fabulații! Nu știu de ce feisbucăriștii, vlogării și
tik-tok-iștii șăruiesc la „greu” năzbâtiile ca adevăruri? Să fie din cauză că
iubesc întunericul mai mult decât lumina? Să fie din cauză că se rătăcesc,
pentru că nu cunosc nici Scripturile nici puterea lui Dumnezeu?

Nu știu dacă
fabulațiile religioase sunt niscaiva reminiscențe păgâno-bisericești, dar știu
că oamenii le acceptă cu ușurință. Apoi le ridică la rang de sanctitate. Fac
din minciună adevăr! Și unde e așa Domnul Isus împletește biciul din funii…