Freiburg este oraș universitar. Deci, plin de tineri. Dar și de dezmăț. Dacă-n satele din jur pe străzi bântuie isihia – liniștea de deșert, orașul cu cea mai caldă climă din Germania, seara, și mai ales sâmbăta, e un tuci de mămăligă ce dă în fiert. Mii de oameni pe străzi. La terase. Pe bănci. În parcuri. Cu sticle de bere pe mese sau sub scaune. Aproape obligatoriu. Tineri pestriți. Cu sticle de băutură în mână. Rockeri cu plete. Și fiarele aferente în păr, în barbă, în ochi. Punkeri. Belciuge în nas. Chitariști la colț de stradă. Acordeoniști. Drogați. Homosexuali. Hoarde de gay. Transgederi. Îmbrăcați în femei.
Un drogat a furat de undeva poșeta unei femei. O descarcă pe o bancă în fața Primăriei! O inventariază. Apoi o zvârle nervos într-un coș. Soția mea se teme. E cu ochii și pe poșeta ei! Apar un grup de tineri cu tricouri negre, pro-gay. Țipă. Behăie. Cu o ladă de bere! Parcă ar fi 1 mai! Abandonează lada pe trotuar. Unul sparge o sticlă. Trei fete continuă căratul berii. În alt colț un pletos, zdrențăros, cu niște teniși parcă ieșiți dintr-o băltoacă cu mâl, cu o pătură ca de peruan,
confecționează brățări din piele. Și din sârmă. Un altul stă lângă el, pe asfalt, în poziție de lotus, cu sticla între genunchi. La capătul străzii un negru cåntă la niște… oale! Altfel n-am cum să-i numesc instrumentul lung de vreun metru. Cântă superb. Ne oprim să-l filmăm puțin. Drogatul hoț de poșete e prezent și aici. C-o plasă de nylon roșie. Cu ochii injectați. Ca punga. Scoate un plic din ditamai traista. Și din plic chiștoace de țigări! Fumează! Vine o femeiușcă rubensiană. Cu haine albe mulate pe corp. În nas, în ochi, în buze, în limbă e plină de belciuge. Face ochii cât cepele. E gata de lambada. “Hai să plecăm, mă roagă soția. E o sapocă aici!”
Peste două străzi e catedrala. Munster Freiburg. An de punere a temeliei 1120 bC. Colosală. N-avem în România. E 18,45. Bat clopotele de zor. Îmi place zgomotul ăsta. Are ceva special. Intrăm. E slujbă. Ce grandios! Ne așezăm pe bănci. Vitraliile sunt de poveste. Orga cu tuburi cãntă ca în cer. Ne rugăm. Încet. Noi românește, nemții în limba lor. Episcopul la fel. În stãnga, doi arabi! Sirienii sunt și aici! Fac poze. Un sfert de oră se cântă angelic. Apoi începe să predice o femeie! Nu o văd, dar o aud
în boxe… Vorbește ceva despre Mesă. Despre Cină. Va avea loc mâine. Poate totuși citește. Are
carismă. Dar nu mai rămân. Ieșim. În ditamai catedrala să predice-o femeie?
 |
| Munster Freiburg |
În spatele catedralei mizerie ca pe prundul gârlelor românești. Miros groaznic. Sediu de aurolaci. Niște tinerei, băieți și fete, 15-16 ani, întinși pe niște lavițe nemțești. Drogați. Se uită la noi ca la Airbusuri. “Nu intra și pe gangul ăsta”, zice nevastă-mea, strângându-mă de mână. Dar strângând și poșeta. În colțul unei clădiri sunt multe bagaje. Pături. Cartoane. Peturi. Un troler stricat. Sediul unui om al străzii. Nepăzit. La câțiva metrii alt homeles. Flămând. Dincolo de gang e strada mare. Tramvaie. Și iar bețivi! Iar trece travestitul în femeie. Cu o lavalieră. Comentează ceva. Și un convoi în spatele lui. Două muieri îmbrăcate în clowni de circ. Deși nu sunt de la circ! Vreo patru tineri îmbrăcați normal. Merg hai-hui în sus și în jos. Fără direcție. Ca și viața lor…
Ajungem la biserica luterană. Uriasă! Închisă evident. La 100 de metri, cinematografe. Full. Tramvaie. Full. Într-o vitrină Elvis Presley cu chitara! De ceară. Biciclete. Sute, mii de biciclete. Și bicicliști. Mașini cu steagul Germaniei. A început campionatul european.
 |
| Biserica Lutherană Freiburg |
Ne așezăm obosiți pe-o bancă și privim gratuit spectacolul străzii. Lângă mine se-așează un bețiv. Desface o bere. Mă salută. Râde. Mi se pare ca e rus. E roșu ca racul. Și murdar ca un sondor de la intervenție. Din două guri, gata sticla! Apoi pleacă. O tipă intră cu bicleta în doi copii. O alta e târâtă de niște câini. Nu va zic câți câini am văzut! Dar copii în cărucioare aproape deloc! În spatele nostru apar vreo cinci adolescenți în negru. Cu beri. Cu țigări. Cu lanțuri. Fac prea mare hărmălaie. Nevastă-mea roșește și ea. “Nu pot să cred…”. Și când mă uit… Unul avea peste pantaloni un accesoriu erotic! Toate fetele îl ocolesc. Iar el face piruete! “Aici e Sodoma!”, mai zice soția mea. Îi dau dreptate.
Plecăm pe alt bulevard. Drum în lucru. Hotel Colombi. Aici e nuntă. Oameni eleganți. Liniște. Bicicliști. Urcăm un deluleț să vedem un muzeu. E înconjurat de un parc impresionant. Mic paradis. E seară, dar la nemți la 22 e lumină. A plouat și s-a făcut răcoare. Deși e jumătatea lui iunie! În părculeț niște fete își fac selfie. Dincolo de florile multicolore, în boscheți, doi bețivi. Apoi altul. Și altul. Muzeul e închis evident. Nu și bodega din spatele lui. Dintr-o tufă iese un bărbat de vreo 45 de ani. Cu o sacoșă de rafie din Lidl în spate. Zornăie de sticle goale! Intră în alți boscheți. Iese. Pleacă în sus pe bulevard cosând opturi…
(Va urma)
PS: Evident că Freiburg are și partea sa frumoasă, atragătoare. Dar despre asta, altădată…
Nicolae.Geantă
Eichsteten am Kaiserstuhl
