.jpg)
Ca
limba unui bocanc stricat care nu-și mai găsește locul, așa e limba zvonistului
de serviciu, care e mai abil la împrăștiat vitriol decât odicolon. Bârfitorul – căci despre el este vorba, e încântat să relateze lucruri care-i plac despre
persoane care nu-i plac! Can-can-ist de profesie, bârfitorul e facebook-ul
diavolului: împrăștie tuturor știri cu interese oculte!
Bârfa –
acest viol al intimității, este „mica istorie de alcov, intriga de culise,
raza care penetrează dincolo de măștile politeții cotidiene”, spunea un prieten al meu, critic literar Christian Crăciun. E o obsesie
față de imaginea celuilalt. Negativă. E judecata fără rost, care nu se scrie în
cărți. Forța ireductibilă a oralității care se transformă rapid în mit. E „glonțul care ucide trei persoane deodată”, vorba pastorului Luigi Mițoi: pe cel
bârfit, pe cel ce ascultă, dar și pe bârfitor! Când bârfim sufletul începe
încet să moară.
În
bârfă nu există demonstrații, ci doar axiome. Verdicte date de o curte supremă
fără a accepta niciun drept de recurs. Bârfa nu deține tabu-uri. E folosită tot
timpul pe ascuns, în „planul din spate”, în zona obscurului. E
pikamer cu limbaj demolator. Dragostea zidește, dar bârfa dărâmă.
Prea
multe bârfe se derulează în ultima vreme. Nu doar pe la colțuri, la televiziuni, în mediul online, pe telefoane. Nu doar prin cârciumi, nu doar la cafele, nu doar pe lavițe în fața porții. Ci și în… biserici! Prea multe lecții
de anatomie morală, prea multă expunere de ecorșee înnegresc Mireasa lui
Hristos, decredibilizează păstorii, preoții, cântăreții, slujitorii Domnului! Mai mult, odată cu
ei se murdărește și chipul lui Dumnezeu!
De ce
bârfesc oamenii? De plăcere. Din lipsă de ocupație. De… fraieri. Cine defăimează pe aproapele său este fără minte,
zice Solomon (Proverbe 11:12). Cine nu are minte se apucă să mintă! Dar mai
poate practica sportul ăsta dacă e singur?
Cine ascultă bârfe e mai vinovat
decât cel ce bârfește, spune o maximă arabă. Bârfitorii nu ajung în cer!
Fugiți
de bârfitori! Cei ce bârfesc pe alții la dvs, vă va bârfi și pe dvs la alții! Dați
spam bârfitorilor de pe Internet! Ei vor fi acolo atâta timp cât îi acceptați.
Păstrați-vă mintea sănătoasă. Și hainele albe primite de la Hristos…
Știm,
bârfa e o „prăjitură care alunecă până-n adâncul măruntaielor”, spune
Solomon în cartea Proverbelor (18:8). E prăjitura diavolului. Atenție mareeeeeee: dulciurile fac diabet!
Nicolae.Geantă
Banu Rodica (doamna profesoară de Limba Română, când eram elev în generală) zicea: „Îmi place / aș vrea să cred că există oameni care nu bârfesc, dar că există oameni care nu ascultă bârfe e mai greu…”
Un suflet nemulțumit are întotdeauna un vinovat în vizor. E mai greu de vindecat un bârfitor ca diabetul.
*Atinge-Te, Doamne!*
Sanda Tulics
Împrăştie Doamne, supărarea norilor,
Casa cucuvelelor, drumu-ascunzătorilor,
Amurg-leşinat cu ochii de pară,
Ce vrea să ne vadă din Tine… afară.
Minciuni de broaşte cu gura deschisă,
Ce vor să apuce Pâinea promisă,
Cenuşa din vatra, ce-odată ardea,
De dragostea slavei căci Te avea.
Pe cel ce mierla o prinde,
Şi limba i-o smulge şi-o vinde,
Neghina cu ifos de grâu,
Ce-şi râde în sine de scumpul Tău-Fiu.
Atinge Isuse şi cheamă pe nume!
Şi grâu şi floare, şi miere-n cunune,
Şi râuri voioase ce nu vor să tacă,
Şi duc peste văi Pâinea-Ţi bogată
Şi soare ce râde în rouă, nu arde,
Copii fericiţi, ce-Ţi cântă-n balade
Şi marea ce-şi duce la mal înspumarea,
Şi inima-mi ce-Ţi simte din plin, alinarea.
Lupta dintre bine şi rău…