Despre profesori – de Adriana Stoicescu

Prin clasa a șaptea am descoperit că doamna profesor Rodica
Tomulescu ne poate tortura și altfel decât cu virgula între subiect și
predicat, descoperindu-ne domnia sa pronumele de întărire.

Mi-a mâncat zilele.

Așa cum mi-a mâncat zilele cu toată gramatica.

Iar azi îi mulțumesc și o pomenesc ori de câte ori descopăr
câte o ”grozăvie” prin actele de la dosar, prin ziare și pe la radio.

Dar, mă întreb, câți copii din ziua de azi își vor aminti de
dascălul de română, peste 30 de ani?

În Românica dascălul a devenit sclavul grupului whatsapp al
părinților și bunicilor, al comitetului de elevi, al consiliului director, al
nenumăratelor comitete și comiții.

Dascălul trebuie să adapteze matematica în funcție de
dorințele grupului de mămici absolvente ale Academiei de goblen, care pot
decreta că, în prima joi din lună, 4+4 egal 10.

Limba română se reduce la ”cf?”

Istoria e moartă, geografia pe coclauri, rămân abilitățile
tehnice și statul cu ochii în ecran cât mai mult timp, probă obligatorie la
orice examen.

Că asta înseamnă democrație și libertate, nu-i așa?

Dascălul nu e cool, nu are simțul umorului, nu e vedetă pe
tik tok și nici nu dă sfaturi competente precum expertele în diete.

Dascălul nu are limuzină precum tăticul și nici ținute
pariziene precum mămica.

De ce ar trebui să ne fie model?

Într-o lume intoxicată de prostie așteptăm de la următoarele
generații să ne salveze, în timp ce noi îngropăm copiii în superficialitate și
dispreț la adresa cărții.

Generația grilelor (nu, nu voi promova niciodată, pentru că
sunt zero barat la grile) se va exprima onomatopeic, dar va pune cu mare artă
X- ul în căsuța lui, dovedind, nu-i așa, serioase cunoștințe și abilități.

Sper ca doamna profesor Tomulescu, de pe steaua Domniei sale,
să arunce o privire pe textul ăsta, în timp ce ascultă ”Sonata lunii” și mai
trage o pipă, ca să își păstreze vocea inconfundabilă cu care striga la mine,
când eram neatentă (adică, mai mereu) „Supurov, îți aduc și o cafea, că așa
bine stai tolănită în bancă…?”

Va găsi de cuviință să mă critice, sigur am vreo greșeală de
ortografie.

Respectați-vă dascălii!

Fără ei vom deveni o adunătură de primate atent epilate și
cu migală rujate, rânjind liniștiți și senini în timp ce diverși tatuați ne dau
lecții de beție, convinși că viața la asta se reduce.

Adriana Stoicescu, judecător TM

articolul este publicat AICI