Idealul suprem al fiecărui tânăr este să aibă o căsnicie fericită. Cuvântul fericire există în toate limbile pământului şi face parte dintre aspiraţiile tuturor oamenilor. Dorinţa de a întâlni în viaţă dragostea sinceră, de a întemeia o căsnicie fericită, de a avea un cămin luminos şi trainic este naturală și legitimă. Materializarea acestui vis depinde doar de felul în care cei doi tineri vor şti să-şi asume responsabilitatea reciprocă a acestui pas din viaţă. Căsătoria este una dintre marile alegeri ale vieţii, de aceea nu trebuie privită ca un joc al întâmplării sau al emoţiilor, ci ca un pas bazat pe o hotărâre înţeleaptă şi pe deplin pregătită. De foarte multe ori, însă, această pregătire nu există şi, din nefericire, multe speranţe se sting înainte de a se aprinde, foarte multe căsnicii sfârşesc în mod tragic, prin divorţ, lăsând în urmă suflete rănite şi copii condamnaţi la singurătate şi nefericire. Creştinii generaţiei noastre vor rămâne pur şi simplu uimiţi, dacă, citind Apocalipsa 18:12-13, în lista celor 28 de lucruri care ţin de comerţul babilonian al timpurilor apocaliptice vor remarca faptul că aurul se află pe primul loc, iar sufletele oamenior pe ultimul loc. Astăzi multe dintre valorile lui Dumnezeu au fost schimbate cu emoţii ieftine şi practici păcătoase. Lumea divertismentului nu ne cere efortul credinţei, nici mărturia caracterului; dimpotrivă, ne stimulează instinctele primare, asaltându-ne în toate domeniile vieţii. Vizibilul a devenit vrăjmaşul de moarte al invizibilului, iar temporarul caută să subordoneze veşnicia.
Omul niciodată nu poate fi mai bun decât principiile pe care le are şi după care-şi conduce viaţa. O căsnicie fericită nu poate fi rodul întâmplării; dimpotrivă, este rodul iubirii şi asumării responsabilităţilor vieţii. Pregătirea personală pentru căsătorie nu începe cu puţin înainte de momentul deciziei, ci din primii ani de viaţă. Dintr-un anumit punct de vedere, omul este rezultatul influenţelor acumulate până în prezent, fiind marcat de educaţia primită în familie, şcoală şi biserică. Fiecare tânăr ar trebui să aibă o imagine corectă despre viaţa de familie, înainte de căsătorie. Unii
prezintă viaţa de familie ca pe o lume de vis, alţii, dimpotrivă, o prezintă foarte sumbru. Dacă vor fi
întrebaţi cei necăsătoriţi, ei vor prezenta familia prin prisma idealurilor lor, iar dacă vor fi întrebaţi cei căsătoriţi, o vor prezenta prin prisma experienţei lor. De aici diferenţa dintre ei, fără să mai vorbim de faptul că şi idealurile celor necăsătoriţi şi experienţele celor căsătoriţi sunt diferite.
Asemenea generaţiei noastre, şi societatea în care a trăit Domnul Isus avea păreri diferite despre căsătorie. Una dintre cele mai mari greşeli ale celor de atunci şi ale celor de acum este faptul că intră în căsătorie cu speranţa ca partenerul de viaţă să-i împlinească toate nevoile. În primul rând, numai Dumnezeu poate împlini toate nevoile unui om şi, în al doilea rând, în căsătorie e ideal să intri cu mentalitatea să oferi, nu să primeşti. Calitatea unei căsătorii depinde de calitatea alegerii tovarăşului de viaţă. Fiecare tânăr, în momentul căsătoriei, este suma bagajului genetic (temperamentul) şi al celui dobândit (caracterul). Din acest motiv, cel mai mare tezaur din viaţa unui tânăr este caracterul. Un caracter bun transformă un tânăr întru-un tovarăş de viaţă ideal.
Atunci când vorbim despre pregătirea pentru căsătorie, trebuie să menţionăm faptul că din anumite
motive sunt şi persoane care nu se vor căsători niciodată. Aceste persoane se numesc celibatari.
I. De ce există persoane care nu se căsătoresc?
Mântuitorul oferă trei răspunsuri: „Fiindcă sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele maicii lor, sunt fameni care au fost făcuţi fameni de oameni şi sunt fameni care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta să-l primească.” (Mat. 19:12).
1. Există oameni care se nasc cu incapacitatea biologică de a se căsători.
2. Sunt oameni care în timpul vieţii lor, anumite persoane sau împrejurări i-au făcut incapabili să se căsătorească.
3. Alții au ales în mod personal să nu casatorească sau au ales în mod personal să renunţe la capacitatea de a se căsători.
A. Posibile reacţii negative în viaţa celibatarilor:
1. Adversitatea, sentimente negative faţă de genul opus.
2. Frustrarea, manifestarea invidiei faţă de persoanele căsătorite.
3. Singurătatea, simţământul dureros că este exclus d.p.d.v. social.
4. Inutilitatea, viaţă lipsită de semnificaţie.
5. Subaprecierea oficiului căsătoriei, prezentând căsătoria ca pe un moft.
6. Dezvoltarea unui complex de inferioritate, încearcând sentimentul de inferioritate prin comparaţia cu oamenii căsătoriţi.
7. Lipsa unui scop concret în viaţă, nefiind motivat să facă ceva special.
B. Posibile avantaje pentru celibatari:
1. Libertate, neavând responsabilităţile unei familii (exemplul Domnului)
2. Disponibilitate, având mai mult timp să se angajeze în slujirea oamenilor.
„Cine nu este însurat se îngrijeşte de lucrurile Domnului” (1 Cor. 7:32).
3. Posibilitate, având cheltuieli mai mici decât o familie cu copii, poate investi mai mult în Împăratăţia lui Dumnezeu (exemplul lui Pavel)
4. Flexibilitate, neavând obligaţii familiale, poate lipsa mai mult de acasă.
II. De ce este necesară căsătoria?
1. Dumnezeu a proiectat căsătoria: „Dumnezeu L-a făcut pe om după chipul Său, parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut” (Gen. 1:27).
2. Adam a simţit nevoia unui tovarăş de viaţă: „dar pentru om nu s-a găsit nici un ajutor care să i se potrivească” (Gen. 2:20).
3. Căsătoria este principiu, celibatul este excepție: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el” (Gen. 2:18).
4. Nevoia omului pentru relaţia intimă: „Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, apoi să vă
împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre.” (1 Cor. 7:5)
5. Nevoia speciei umane: „Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” (Geneza 1:28)
6. Excelenţa unităţii umane: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.” (Gen. 2:24)
7. Un proces de instruire şi formare a caracterului: „Tot aşa, nevestelor, fiţi şi voi… Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi…” (1 Petru 3:1, 7)
8. Viaţa este mai uşoară în doi: „Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul. Dar vai de cine este singur şi cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice” (Ecl. 4:9-10).
Aceasta înseamnă că orice om are dreptul să iubească o singură persoană, de gen opus, sub condiţia acceptării să îmbătrânească alături de ea.
Luigi Mițoi,
Biserica Betania, Chicago
http://bethanynewsite.com/index.php?option=com_content&view=article&id=897:martie-2016&catid=120:pastor-page-romanian&Itemid
Click here
Menu