Hristos a venit în primul rînd ca să ne scandalizeze; să aducă foc şi
dezbinare; să laude pe Maria care stă degeaba, şi s-o certe pe Marta care nu-şi
vede capul de atîta muncă; să se ferească de neîntinaţii farisei şi să caute
dinadins tovărăşia hoţilor şi a târfelor; să nu piardă nici un prilej de a călca
sfinţenia Sabatului; să ne scuture, zgîlţîie, ameţească, scoată din ţîţîni, din
prejudecăţile cele mai onorabile şi ancestrale, din raţionamentele cele mai
impecabile, din obiceiurile cele mai sancţionate de obşte, din adîncurile
noastre cele mai stratificate; să ne ardă cu sabia înroşită în foc. Pentru ca
să ne poată trezi la ceva nou, la ceva cu totul nou, neaşteptat şi nebănuit: la
libertate şi milă.
Scoţîndu-ne de sub lege şi din păcat, nu la o biată
moralistă de virtute ne cheamă, ci la deplina libertate, la condiţia de onoare.
Şi totodată, cum zice Fericitul Augustin, răpindu-ne îngrijorării căreia îi
cedase Marta, ne duce la Bucurie: „Marta trebăluia, iar Maria
benchetuia”.
De la condiţia de sclav trecem la aceea de om liber. De la trudă şi
agitaţie la linişte şi la ospăţ.
* extras din volulmul “Jurnalul Fericirii”
Menu