Decembre’
Decembre’
e chiciură, e-ntuneric,
e somn,
copacii pe stradă oftează,
e tuse, e plânset, e ger.
Și fulgi de zăpadă dansează.
Decembre’
miros colăceii,
colinde răsună-n ferești,
Hritos s-a-ntrupat
într-o iesle
în lumea de oameni firești.
Decembre’
iarăși anul se duce!
Și eu am trecut, și tu ai trecut,
și cumpăna fântâni s-a rupt,
se strânge iar ieslea de Prunc,
rămâne doar veșnic o Cruce!
Nicolae.Geantă
LTCI
Wow… Profunde și dureroase afirmații… Le mai îndulcește doar rima, dar adevărul din spatele lor e tulburător de viu! "Rămâne doar veșnic o Cruce"…
Privește cum ninge-n Decembrie
Zăpada se-nalță cât gardul
Iar lumea încarcă toți brazii
Cu-orice, doar golească-se cardul…