De n-ai fi Tu – de Mihaela Mănescu

De n-ai fi
Tu, ar fi cumplit pământul…
Și gol aș
fi, fără Suflarea Ta.
Că toate
fără noimă mi-ar părea
De n-ai fi
Tu, de nu ar fi Cuvântul,
Mi-ar bate-n
inimă demonic vântul
Și viața aș
simți-o mult prea grea.

De n-ai fi
Tu, lumina-ar fi himeră
Și bezna
nopții aș numi-o zi;
Că bucuria
n-ar mai prețui
Nimic în
lumea asta efemeră.
Și fericirea
ar muri stingheră
Uitată
într-un vis, de Tu n-ai fi…

O, cât de
bine-i, Tată! Cât de bine
Că ești
Lumina gândului de-a fi!
Iar viața e
un dar din veșnicii
Ce merită
trăită pentru Tine.
Și chiar
de-s neguri, eu am zări senine,
Că Tu în
mine faci din beznă zi…