În timp ce predicam despre Rahav la o Conferinţă de Tineret, am văzut un tânăr în lacrimi. Duhul Domnului m-a înştiinţat atunci că trebuie să vorbesc cu el la sfârşit, căci nu va avea curaj să iasă în faţă! Aşa a şi fost…
Printre întrebări, tânărul înalt, subţirel, cu cercel în ureche mi-a dezvăluit: “Biblia nu are cum să fie Cuvântul Lui Dumnezeu, deoarece e scrisă de oameni!”. Argumentul ăsta e întâlnit destul de frecvent în zilele noastre. Oamenii nu vor să accepte că Scriptura e Vocea coborâtă din Cer şiaşezată în litere.
Vis a vis de întrebare nu pot exista decât 4 răspunsuri logice (Când aveţi astfel de situaţii vă propun să le folosiţi): e posibil ca Biblia să fie scrisă de oameni buni, sau de oameni răi, să aibă autor pe Dumnezeu sau pe Satana!
Oamenii buni nu pot să fi inventat această carte. Asta pentru că ei nu mint. Ar fi imposibil pentru un om bun să scrie o carte şi la final să mărturisească: “Dumnezeu a vorbit!”.
Oamenii răi nu puteau să scrie Scriptura deoarece ei urăsc învăţăturile sfinte. Biblia condamnă şi gândurile şi faptele rele! Mai mult vorbeşte de o judecată a celor răi!
Diavolul sau un duh rău, demonic, nu ar fi putut scrie Biblia deoarece această carte dezvăluie într-un chip minunat sfinţenia Lui Dumnezeu! Dar şi victoria finală a Domnului asupra Satanei!
În concluzie: Biblia nu poate avea autor decât pe Dumnezeu! Oamenii nu ar fi putut scrie despre El, căci “cine ar fi în stare să înţeleagă să facă aprecieri asupra Celui Veşnic?”, vorba lui Arthur Scweitzer.
Biblia este o carte scrisă de Dumnezeu care se adresează tuturor oamenilor indiferent de vârstă, sex, etnie, stare socială sau morală. Mai e vreo carte s-o egaleze? Cartea Cărţilor este foarte veche şi totodată mereu nouă! De mii de ani oamenii au încercat s-o distrugă. N-au reuşit. Unii au promovat învăţături împotriva Bibliei. Ei au trecut, ea a rămas. Hristos a spus: “Cerul şi pământul vor trece dar cuvintele mele nu vor trece” (Evanghelia după Matei 24:25).
O altă concepţie păcătoasă a modernismului ce ignoră valoarea Scripturii este argumentul: “Biblia are un Dumnezeu sângeros. Peste tot e numai sânge”. Un mare fals. Priviţi-L pe Dumnezeu la Gogota, rănit, biciuit, torturat, răstignit. Ar fi putut un Dumnezeu mânios, degrabă vărsător de sânge, să se lase însângerat de omenire, fără să riposteze? Deci avizii de sânge suntem noi, păcătoşii!
PS: Cineva m-a întrebat sfidător: “Dacă Dumnezeu este bun cum se declară în Biblie, de ce sufere copii, de ce sunt handicapaţi, de ce mor oamenii buni, de ce facem cancer de tineri, de ce sunt batjocoriţi nevinovaţii, de ce-s tsunamii, tragedii?”. “Dacă Dumnezeu este Sfânt cum scrie Biblia, atunci El ştie toate păcatele mele. Atunci cum de nu mă distruge” i-am răspuns tot cu o întrebare. Şi n-a avut răspuns. Vorbisem eu sau Dumnezeu?
Duhul Sfant! 🙂