De amiciţia – de Sefora Geantă

„Prietenul adevărat
iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate” (Proverbe 17:17)

Sunt oameni
cu care obișnuiai să vorbești zi de zi, și cu care acum nu mai vorbești deloc.
Oameni pentru care ai plâns, și acum ți-au întors spatele. Sunt oameni în care
ai investit, iar răsplata lor a fost să arunce cu pietre. Și oameni în care ai
avut cea mai mare încredere și au șters cu sufletul tău de podea. Și nu te-ar
fi durut atât, dacă nu ți-ar fi fost prieteni cei ce te-au rănit…

Alfred de Vingy
zicea că are „prieteni de trei feluri: prieteni care mă iubesc; prieteni care
mă înşeală; prieteni care mă detestă.” Știa și el că-i lumea plină de lupi
îmbrăcați în blană de oi, care își dau toată silința să se apropie de tine,
numai ca să fie la distanța minimă să te poată înțepa. Ei sunt ca purtătorii de
HIV care își bagă acul în venă și după aceea merg la metrou să injecteze oameni
nevinovați și să le transmită virusul. Vai de cei ce își ascund răutatea sub
masca bunelor intenții! Într-o zi, vor muri înțepați de propriul lor ac!

Cât timp
ești învingător, ai mulți prieteni. Dar langă cel învins, numai prietenii
adevărați rămân. Cât timp ești bogat, crezi că le ai pe toate, și te bucuri de
mulțimile ce roiesc în jurul tău, crezând că banii cumpără orice. Dar banii
n-aduc fericirea. Orice poți cumpăra cu bani, poți să pierzi tot pentru bani.

Și mai
degrabă e lângă tine la bucurie omul care a ramas de partea ta când  ai trecut prin suferință, decât invers.
Desigur, excepție de la regula asta o face acea categorie de „prieteni”, care,
nu-s lângă tine când ai succes, dar apar cu fața „posomorâtă” când ai eșuat,
tocmai pentru că în adâncul lor se bucură când te văd căzut.

E lumea
plină de Iude, dar mai sunt și prieteni adevărați. Iar dacă ți se pare ție că
nu găsești așa ceva, învață să fii tu unul.

Căci un
prieten adevărat…

pentru continure click SEFORASEAH