Darul micilor obrăznicii – de Nicolae.Geantă

Ca și mine, cred
că ați fost asaltați în nenumărate rânduri de oameni care au „boala
cercetărilor fără rost”, cum ar zice Pavel. De indivizi care pun întrebări
capcană, ca fariseii din vremea Domnului Isus. Îți ies în cale cum cobori din
amvon, te așteaptă în ușa de la intrare, te asaltează cu mesaje pe e-mail, te
sufocă cu sms-uri pe telefon. Pentru ei a-ți afla adresele virtuale, telefoanele,
numărul de la casă…, sunt floare la ureche. Sunt scormonitori. Nu numai că pentru
orice întrebare tâmpită ei pretind un răspuns exact, dar dacă ai făcut greșeala
să-ți spui părerea stimabilii scot automat asul din mâneca atotcunoștinței: „Nu
este deloc așa, stai să îți spun eu…” Și încep turuiala plăcii deja pregătite.

Pavel numește
astfel de indivizi „bolnavi de cercetări fără rost și de certuri de cuvinte”.
Căci discuțiile lor adeseori nu sunt pașnice, ci pătimașe. Eu zic că cine se
comportă așa are un duh de obrăznicie (pe care îl consideră dar). Tupeu. Lipsă de
respect. Pentru obraznici respectul este retrograd. Astfel de oamenii nu sunt
doar nepoliticoși. Ci și nefericiți. Au un sentiment al propriei lipse de
împlinire. Un preot zicea odată că obrăznicia este un semn de neputință și ură.

Odată, niște
frați m-au sunat de la ora de studiu biblic pentru că se contraziceau în
privința roților carului lui Faraon care au fost găsite pe fundul Mării Roșii
de cei de la National Geographic! „Doamneeeee, le-am răspuns, dar voi credeți
că asta atârnă de mântuirea voastră?”

Am auzit prea
ades oamenii care mă contrazic că botezul se face numai în râuri, că Cina
Domnului se ia numai seara (distinșii zic că dimineața e „mic dejun”), că
femeia e mântuită prin naștere de fii (atunci de ce a mai murit Hristos?), că
azima se coace numai de o bătrână văduvă (și dacă în biserică sunt toți tineri
și nu e nicio văduvă?), că… Și dacă nu te conformezi lor ești anatema.

Ceea ce
deranjează cel mai mult la indivizii pisălogi cu propriile lor fermități nu
sunt doar „cercetările fără rost”, ci faptul că după ce îți consumi cu ei timpul
expunându-ți părerea, conclud ca un adventist care stă pe lângă mine și care
după o oră de discuții mi-a dezvăluit sec: „Nicule, tu ai perfectă dreptate.
Dar merg mai departe tot cu ce cred eu!”

Pavel spune că
cei ce au darul micilor obrăznicii, al contrazicerilor – acești teologi ai cercetărilor
fără rost, duc la „zadarnice ciocniri de vorbe ale oamenilor stricați la minte”.
O fi prea dur? Ce știa el și nu știm noi?

 „Ferește-te de astfel de oameni!”, sugerează
Pavel lui Timotei. E valabil și pentru dvs. Nu le răspundeți la provocări. Nici
în biserică, nici pe telefoane, nici pe e-mail. Nu răspundeți obrăzniciilor. În
spatele lor se ascunde planul diavolului. Da da, chiar și în biserică…

 Nicolae.Geantă