Așa cum am vrea să fim. De fapt cum ar vrea Dumnezeu să fim. De ce nu vrem să fim cum vor alții? Pentru că nu am mai fii liberi. Dacă încercăm să fim ce vor dori ceilalți viața noastră ar fi golită de conținut. Dumnezeu nu ne-a chemat să trăim poveștile nimănui! Ci să le scriem pe ale noastre!
Așa cum am fost meniți să fim între semeni! Mai atenți cu cei ce ne iubesc. Paradoxal cele mai multe răni lor le facem. Mulțumim însă Cerului că le-a dat putere să ne accepte! Mai activi între cei ce au nevoie de-un sfat, o mângâiere, o îmbrățișare, o pâine… Și un petec de Cer!
Așa cum ne dă harul vrea să fim. Mai plini de curaj în fața furtunii. Uneori încercăm să scăpăm de furtuni ignorându-le. Dumnezeu ni le permite pentru a le învinge! Și, în furtuni, când cineva se ciocnește de noi se vede ce iese din noi!
Mult mai bine organizați. A doua zi de Crăciun când m-am trezit am auzit un glas: „Veniți-vă în fire și abandonați lucrurile mărunte!” Preocupările mici ne sleiesc de putere. Așa am înțeles de ce tik-tok-erii sunt tot timpul cu cearcăne la ochi, plictisiți și fără evlavie… Datorită nimicurilor. Și, cine-și umple viața cu nimicuri ajunge să trăiască nimicuri.
Mai înnoiți în minte! O minte înnoită nu face păienjeni. Nici nu se cramponează de alte „minți”. Nu le condamnă la ghilotină. O minte înnoită caută soluții pentru a apropia semenii nu pentru a-i depărta! O minte înnoită vede în oameni ce ar putea deveni nu ceea ce sunt. O minte înnoită e mintea din Dumnezeu!
Mai autentici! Trăim o epocă de vinilin. Imitații. Standarde coborâte. Amestec de morală cu hedonism. Și cu poftele, și cu sfințenia. Și cu sfințenia, și cu vrăjitoarele. Kitsch etic. Chinezărie. O epocă în care binele e numit rău, iar răul bine. Și asta nu pentru că Dumnezeu nu există (ateii), că a murit (Nietzsche) sau că nu mai e printre noi (deiștii), ori că Scriptura sfântă nu mai e atrăgătoare. Ci datorită lipsei de trăire și de implicare a slujitorilor Lui. Ceața nu luminează! Și e mai periculoasă decât întunericul.
Mai sus decât în anul care a trecut. Măcar cu o treaptă! Viață e o scară ce urcă. Paradoxal unii o folosesc doar pentru coborâre! Vă condamn să urcați până la capăt!
Mai pregătiți să ne întâlnim cu Domnul. Asta se traduce „mai sfinți”! Fără sfințire nimeni nu va vedea pe Domnul (Evrei 12:14). Iar viața nu se termină la mormânt. Și e decât una…
Să aveți un an 2024 plin de împliniri! De protecție divină! De rugăciuni ascultate! Dacă aveți obiective imposibil de atins Dumnezeu vi le va făuri. Asta ca să răsplătească osteneala voastră!
Nicolae.Geantă
Frumos! Așa să ne ajute Dumnezeu!
Așijderea !