Treceam printr-o perioadă dificilă din viață. Eu suferisem o operație, cancerul începuse să muște din tata, iar mama, cea care mă abandonase când eram mic, vânduse casa bunicii și nu-mi dăduse nici măcar un euro! Se spulberase visul meu de a ne face casă la oraș. Se blocaseră posturile în universități, o secretară îmi rătăcise dosarul cu titlul de doctor. Urma un an întreg cu salariul nemărit! Dar capac peste toate, “frații” votaseră împotriva mea la alegerile de la Comunitate. Cică nu mai reprezentam confesiunea! Iar bisericile prahovene devenise sceptice față de mine…
În acest timp, într-o dimineață, la Beiuș, fratele Vladimir Pustan a spus la birou că nu mai poate face față cu editorialele. “Trebuie sa fie cineva în România care să scrie bine. Și constant…”. “Dumnezeu ne va aduce pe cineva” a spus Dani Coste. Apoi s-au rugat.
Am trimis un articol fratelui Pustan: “Cu Dumnezeu în diaspora”. Nu știu de ce am făcut asta! Nu-l cunoșteam, nu știam mare lucru despre Cireșarii. Nici nu visam să ne întâlnim vreodată! I-am trimis aticolul pentru că venisem din Valencia de la o biserică unde el urma să meargă. L-a citit, apoi a ieșit în ușa biroului: “l-am găsit”, a spus celor in redacție. Apoi mi-a trimis un mail extrem de scurt: “mai scrie…”!
Am scris. Un editorial, două, trei, câteva sute… Începeam să devin Cireșar. Au urmat întâlniri: în case de cultură, în săli de sport, în biserici. O școală de predicare. Serbări Cireșarii la mine în județ. Cu toți Cireșarii, sau numai cu unii. Evanghelizări. Întâlniri de tineret. Din satul meu până la marginea țării. Și dincolo de ea…
A urmat un dinamism de care știam numai din cărți. Mii de kilometrii alergați. Misiune. Nopți nedormite, rugăciuni, posturi, proiecte. “Îmi pasă de tine!”. Liceeni transformați. Pocăiți. Predici, editoriale, cărți, studii, reviste. O familie uriașă. Cireșarii sunt peste tot în România. Din ce în ce mai mulți!
Au urmat șuturi în spate. Dar fiecare șut e un pas înainte. Critici. Aspre. Asta înseamnă să fi citit sau ascultat. Au urmat împotrivitori la schimbare, obstucționiști, legaliști. Dar și alături un Dumnezeu măreț. Și-un cer cât mai apoape!
Când ajungi Cireșar nu mai poți da înapoi. De fapt nici nu mai vrei. Intri în ultima expediție…
Nicolae Geantă
Nicolae Geantă
Dumnezeu lucreaza oricum si prin oricine cand vede un om dupa inima Lui! Pace si multa putere in continuare in toate frate Nicu!