Crucile din Vinerea Neagră – de Nicolae.Geantă

Golgota a fost locul cel mai sângeros al omenirii. Acolo, pe
dealul Căpățânii omul a crucificat pe Dumnezeu. Dar tot Golgota e și locul cel
mai iubit din istorie. Acolo, Dumnezeu nu doar și-a arătat iubirea. Acolo, a
deschis poarta veșniciei. Sub formă de Cruce. Poarta Raiului e sub formă de
Cruce.

Soldații l-au bătut pe Hristos cu nuiele. I-au arat spinarea
cu bice cu ace de oțel. I-au îndesat o cunună de spini pe cap. L-au scuipat
drept în față, l-au îmbrâncit, au jucat cu Dumnezeu “baba-oarba”. Apoi l-au
îmbrăcat c-o mantie de rege și i-au pus în mână o trestie. Dar Dumnezeu și c-o
trestie în mâini tot Dumnezeu rămâne! Crucificarea Mântuitorului a fost
divertisment pentru romani. Parcă erau dintre ai noștri, care sărbătoresc
Paștele ca entertainment! Miel, bere, ouă roșii, denie, manele, kilowați,
capete sparte…

După batjocoră l-au urcat pe Hristos pe o cruce. Și lângă El
au atârnat pe lemn doi tâlhari. Dumnezeu între răii societății. Ca Uniunea
Europeană din zilele noastre. Dar a fost nevoie de trei cruci. Știm, numai una
mântuiește, dar pe celelalte suntem noi.

O cruce ne vorbește despre respingere. Pe ea e agățat un
tâlhar împietrit. “Dacă ești Tu Hristosul salvează-te întâi pe Tine. Apoi, și
pe mine…” Dar Isus a tăcut. Știa ca tâlharul îl disprețuia. Și chiar dacă ar
fi dorit salvare, nu pentru a fii mai bun o cerea, ci pentru a continua viața
de hoț! Cine respinge pe Isus disprețuiește. Aruncă vina pe Dumnezeu pentru ce
i s-a întâmplat lui. Îi ia Numele în deșert. Blesteamă. Trăiește filosofia “mă
descurc singur”. Respingerea e anticamera morții. Are șansa salvării dar nu o
fructifică.

O cruce ne vorbește despre pocăință. Oamenii toți sunt răi,
batjocoritori. Niciunul nu s-a găsit vrednic printre telurici, nici unul măcar,
zice Biblia. Dar în fata realităților vieții unii se căiesc de răul făcut. Când
a văzut tâlharul că Hristos suferă pe nedrept, se poartă dumnezeiește cu
persecutorii, a cerut să-i scoată cuiele din inimă. Că pocăința asta înseamnă:
să scoți din inimă tot veninul! Tâlharul “bun” a privit în urma sa și a
regretat. Apoi ridicat ochii spre viitor: “Doamne, să-ți aduci aminte și de
Mine!”. “Astăzi vei fi cu Mine în Rai!” Mă întrebam retoric azi: “Oare să fii
uitat Isus că lângă El au fost crucificați tâlharii?”

O cruce ne vorbește de salvare! Crucea condamnă dar și
salvează. “După dreptate, niciunul dintre noi n-ar trebui să vadă mântuirea”,
striga William Shakespeare. Dar după dreptate Dumnezeu a plătit! Păcatul nu
este uitat, cum spun unii. Dumnezeu nu l-a aruncat în oceanul uitării. Păcatul
a fost achitat la Crucea Golgotei. Cu preț de sânge. Crucea lui Isus e singura
moneda convertibilă pentru Cer. Ba mai mult, e singura scară ce urca omul la
Dumnezeu! Restul sunt doar trepte care nu duc nicăieri.

Când Isus a strigat “s-a sfârșit!”, s-a făcut întuneric la
amiază! Dacă Dumnezeu ar fi mort am trăi o continuă eclipsă!

Crucea lui Isus ne spune că e Vineri. Batjocori. Respingeri.
Păcat. Pământ întunecat. Condamnare. Dumnezeu lipsă! E vineri și totul pare fără
nicio șansă. E Vineri, dar vine Duminică! Vinerea neagră a trecut! Duminica Învierii
însă încă strălucește!

E Vineri. Oricine ai fii, ești om, și ești pe o cruce. De
respingere sau de pocăință… Tatăl meu spunea odată ironic: “Am sa mă pocăiesc
ca tâlharul. În ultimele minute!” Ce vis nesăbuit. Și i-am răspuns: “Dar de
unde știi că nu ești tâlharul care respinge?”

 Nicolae.Geantă