Coarnele Halloween-ului – Nicolae Geantă

Haloween-ul, ştiu cam toţi sătenii acuş, e sărbătoarea aia irlandeză, în care unul Jack, umblă cu dovleacul bâjbâind prin întuneric. Se zice că Jack Zgârcitul, după ce a păcălit de două ori pe Scaraoţki, pe dracu cel mare, n-a mai încăput nici în iad nici în Rai. Şi Satana, i-a dat un dovleac în mână să umble haihui prin întuneric! Ciudată poveste. Cu final neînţeles. Pentru mine, pentru dvs…

Paradoxul e că sărbătoarea dovleacului cu cap de mort a umplut România. De la profesori şi actori, până pe uliţele satelor din creierii munţilor, elevii au învăţat să colinde cu dovleacul aprins. Adică în numele Satanei. Colindă ca de Crăciun, dar nu cu traiste de covrigi, şi nici cu vestea bună că s-a născut Mesia, ci îmbrăcaţi în haine de drac! Mascaţi, cu sânge fals pe obrajii lucioşi, cu coarne ca ăia răii – dar şi cu cruciuliţe la gât, cu cearşafuri albe peste trup – ca stafiile, bufniţe, vârcolaci, huhurezi sau vampiri, tinerii se dau malefici. Şi devin. Se cred Merlin, sau nu ştiu ce mama Omida. “Noi suntem vrăjitoare bune, dle profesor”, a strigat o “diavoliţă” de liceu unui prieten bun de-al meu, dl. Meleacă, profesor de Religie. Nu ştiam că se poate şi vrăjitori buni. Adică şi draci cumsecade…

Intrând la Diverta să-mi cumpăr o carte, am rămas uimit să constat că pe un raft, pe lângă prostioarele vrăjitorului Harry Potter erau şi manuale de magie, cartea neagră a vrăjitoriei, textele lui satana, şi alte chestiuni malefice. Cărţoaie groase de sute de mii sau milioane de lei vechi. Atenţie, pentru copii!!!

Duminică seara, la Târgovişte, am văzut într-o cofetărie tot felul de măşti, de coarne, de ochelari, de turbane şi nu mai ştiu ce aiureli, cică pentru haloween-ul copiilor.

Azi, la liceu, prietenul meu citat mai sus, n-a putut să estompeze distracţia dovleciştilor, deoarece o profesoară i-a sugerat să fie blând, “să nu distrugă de tot haloween-ul”. Mi-a spus la telefon că parcă publicul i-a disipat entuziasmul şi că a simţit o apăsare diabolică în timp ce vorbea.

Impinşi spre divertisment macabru – chiar de către profesori sau părinţi (?!), tinerii noştrii se joacă cu magia. Cu drăcia. Se cred vrăjitori şi se comportă ca ei. Dansează ca zombi (oameni fără suflet) şi spun Abracadabra la dovlecii cu limbi ascuţite de foc şi ochi de piraţi. Pentru ei horror e ceva delicios. Iar viaţa, succesul, cred că e ceva de hocus pocus… Faci o vrajă, baţi din baghetă şi vei fi primul în toate!

Am spus unor profesori (şi tuturor elevilor), că atunci când permiţi ca tinerii să se-mbrace în pisica neagră, în Dracula, în Necuratu’ sau vrăjitoarea din Albă ca Zăpada, nu mai poţi avea pretenţii să fie cuminţi la ore. Să fie corecţi, să fie morali. Să nu fure, să nu jefuiască, să nu violeze. Să nu ucidă cu sânge rece. Fiind o zi mici fantome, mici vampiri ori little dracula, pruncii îşi vor apoi lua rolurile în serios. Iar unii, şi le-au luat deja!

O colegă de-a mea, profesoară de Istorie, mi-a spus în seara asta la telefon, că în blocul ei umblă copii cu Haloween-ul. Troznesc, ţipă. scot sunete diabolice, fac ca stafiile, ca huhurezii. Amuzament cu dulceaţă de scârbă. Ceea ce mi-e teamă fraţilor, este ca nu cumva copiii din România să devină ca cei din America, unde în urma unei întrebări pe stradă “ce le-ar place cel mai mult să facă de Haloween?”, 85 % dintre ei au răspuns “să omorâm un om”! Mă tem, că dacă azi copiii colindă cu Haloween-ul prin blocuri, mâine la Ştirile de la ora 5, să n-aud că-n urma promenadei drăceşti, au murit părinţii sugrumaţi în case. Aşa, de… divertisment.

După colindul de Crăciun ajungi la ieslea Lui Isus Hristos, după bântuiala de Haloween ai şansa să ajungi în coarnele lu’ Satan.

Fugi de dovleac! Dinţii săi fac răni ce nu se mai vindecă!

Nicolae Geantă