În “vremile” actuale, oglinda nu mai e un lux, ci-un obiect necesar în casele noastre. În fața ei ne pierdem o parte din vreme. Zilnic. În fața acestei fețe netede, lucioase, care atârnă pe pereți cu proprietatea de-a reflecta razele de lumină și de-a forma imaginea obiectelor. Ea nu formează obiecte, ci le reflectă. Adică pune în lumină adevărul. Netorsionat, neîndulcit, nerefăcut. Ne arată negreala de pe față, hainele mototolite, părul vâlvoi. Dacă suntem grași nu ne face slabi, dacă suntem cu pete, nu ne face curați. Nu poate face urâtul frumos, și nici altminterea. Pentru un simplu motiv: nu poate! După ce privim în oglindă, noi nu putem rămâne indiferenți. Acțiunea imediat următoare este să îndepărtăm petele. Oricine am fi, oglinda nu ne transformă în niște ascultători uituci, care am localizat hiba, după care nu nu mai pasă. Atât pe mine cât și pe dumneata, ea ne determină să acționăm. Să luăm o hotărâre. Rapid. Și, fie ne schimbăm, fie spargem oglinda! Dar dac-o spargem, am rezolvat curățirea?
De 10 ani Cireșarii. Ca o oglindă pentru suflet. Am ajuns aici pentru că ați decis dumneavoastră! Am început cu tinerii, dar virusul a prins pe toți. Pentru că inimile nu au vârste. În tot acest timp am încercat să reflectăm Adevărul. Fapte, evenimente, realități. Păcat, iertare, Cruce. Într-un cuvânt: Dumnezeu. Predici, turnee, serbări, radio, editoriale, cărți, online. Misiune. Nu noi spălăm sufletele, inimile. Ci, Hristos. Nu noi producem nașterea din nou, ci Duhul Sfânt. Nu noi decidem cine va intra-n Cer, ci Dumnezeu. Suntem decât pictorii Lui. Prezentăm situația așa cum se vede. Și cu speranța aferentă.
Nu dorim să fim un hagiograf, nici să fim plini de reprehensiune la viața bisericii, a societății. Nu dorim să zvârlim ghiulele savante sau să tragem cu gloanțe intelectuale. Ci să reverberăm între oameni undele care se propagă prin Cer. Atunci ei singuri își deschid robinetul lacrimilor. Ne dorim să demascăm surogatele pe drumul sfințeniei. Atunci ne vom întoarce cu toți la mărturie. Apoi, vom urca scările Înaltului și vom intra în Grădina Raiului cu masa întinsă de Dumnezeu. Până atunci să-L reflectăm pe Mântuitorul. Dar, să se vadă chipul Lui în noi…
PS: Nu uitați: toți Cireșarii ne întâlnim la Poarta Cerului numărul 7!
Nicolae Geantă