Îndemnăm oamenii să aibă credință ca sutașul ce credea că Mântuitorul Isus poate să-i vindece robul fără să între sub acoperișul său. Dumnezeu vindecă dela distanță! Îi îndemnăm să fie ca samariteanca ce-a stăruit până Domnul i-a scos demonul din fetiță. Stăruință sâcâitoare. Sau îi sfătuim să fie asemeni văduvei sărace. Ea a dăruit la Templu doar două lețcaie. Doi cenți. “Tot ce avea ca să mai trăiască”, a zis Domnul Isus. Și nici măcar Legea nu cerea asta unei văduve. Credința ei mare a fost pentru că s-a bazat pe promisiunile lui Dumnezeu: “cu niciun chip n-am să te las!”
Adeseori credincioșii îmi spun că își doresc să aibă credință mare. Bună dorință au. Ei vor să fie asemeni lui Ilie. Să coboare foc din Cer. Vor să fie ca Pavel. Să calce în picioare demonii! Sau măcar ca Moise care a condus un popor încăpățânat! Cu semne și minuni.
Alteori oamenii îmi spun că își doresc să aibă credință măcar cât un bob de muștar! Mică dar eficientă. Mică dar în creștere. Mică dar uriașă!
Cea mai mare credință nu este cea care mută munții! Cea mai mare credință nu este cea care vindecă bolile. Cea mai mare credință nu e cea care exorcizează. Și nici măcar credința care înviază morți! Cea mai mare credință este să faci voia lui Dumnezeu!
Avraam a crezut că Dumnezeu îi va da o țară unde curge lapte și miere. El și-a lăsat în urmă Haldeea natală, rudele, prietenii, afacerile. Dar a plecat cu tot ce avea! Credința sa i-a fost socotită ca neprihănire. Dar, cea mai mare credință e atunci când pornești la drum cu buzunarele goale crezând că misiunea pe care o ai de îndeplinit nu stă în puterea ta ci în planul măreț al Domnului!
Fă voia Domnului! Și credința ți se va socoti neprihănire…
Știi ceva mai de preț în ochii lui Dumnezeu decât neprihănirea?
Nicolae.Geantă
Credința în ,,planul lui DUMNEZEU, care este mai important decât cel mai grandios vis al nostru".
E.D.M.