Ţara care a uimit Terra cu bunăstarea (pentru a ajunge tot globul să trăiască asemeni japonezilor ne-ar trebui 6 planete!) dar şi cu haosul provocat de tsunami, trăieşte o stare apocaliptică din care nu se iese nici măcar cu… miracolul japonez.
Considerată a doua putere mondială până în 2010 (când a fost depăşită de China la PIB), ţara de la răsăritul Soarelui care munceşte pe brânci câte 10-12 ore pe zi, a rămas neputiincioasă: munţi de ruine, magazine goale, aer poluat, alimente necomercializabile, şosele paralizate, reactoare nucleare gata să bubuie, oameni fără adăpost, aeroporturi ticsite, morţi. Mulţi morţi şi dispăruţi. Pagube materiale? Peste 250 miliarde dolari. Pagube umane, spirituale? Fără posibilitatea evaluării.
Ce trebuie să înveţe Japonia (şi noi în primul rând) din aceste evenimente?
Japonia e ţara tehnologiei automatizate. Totul e mecanic, rapid, apăsând pe butoane. Oamenii se plimbă printre roboţi. Şi au devenit roboţi. Dar şi roboţii uneori, încep să plângă.
Niponii muncesc 6 zile din 7, fără concedii, fără libere. Sunt mereu în firme, în uzine şi pe drumuri. N-au timp liber nici pentru ei, nici pentru familie şi nici pentru Dumnezeu. Sunt robii muncii, ai pământului. Am văzut toţi însă, că nimic teluric nu poate fi moştenit.
În Japonia se înregistrează una dintre cele mai mici rate ale fertilităţii de pe glob (1,1 copii/femeie). A ajuns Guvernul de la Tokyo să dea libere forţate muncitorilor familişti. În speranţa că vor mai face copii. Dar pruncii nu vin unde nu e dragoste…
În arhipeleag, sky-scrapells-urile zgârie norii. Se clatină zilnic, fără să se dărâme. Poldere industriale au înghiţit din Pacific, s-au construit aeroporturi peste ocean. Oricât în sus, oricât în larg, te duci, dar limita trasată de Dumnezeu naturii, nu poate fi sfidată.
În Japonia se citeşte tot timpul: în metrou, în Shinkansen, în subteran, în coafor sau restaurante. Tot felul de reviste, de cărţi sau ziare. Dar ce folos dacă nu se citeşte Biblia! Pentru că-ntr-o zi pot să-ţi ia valurile casa ori maşinile, pot să-ţi fie înghiţită toată averea, poţi să pierzi totul, dar dacă pierzi sufletul…
Japonezii sunt singura naţie din lume în care o persoană poate aparţine mai multor religii. Dar când e nevoie de Dumnezeu, e de negăsit…
Japonezii monitorizează orice fâlfâială a pescăruşilor sau a unei buburuze, monitorizează seismele şi radiaţiile nucleare, monitorizează vântul şi valurile port – tsunami. Însă Domnul, vine ca un hoţ…
Nu suntem mai buni decât japonezii. Dar parcă bisericile noastre din Carpaţi sprijine mai bine cerul decât pagodele lor.
Am citit articolul de 2 ori si am stat mult sa ma gandesc daca sa las sau nu un comentariu.
Argumentele articolului sunt intr-o anumita masura bune dar nu cred ca e foarte corect sa transformam tragedia unei natiuni intr-un articol despre apocalipsa.
S-a procedat in aceasta maniera la fiecare mare calamitate naturala (fie ca au fost vorba de tsunami, cutremure, inundatii, incendii etc). ori provocata de mana omului. In 2001 in urma atacurilor au inceput predicatorii sa stige de la anvoane cum ca pe americani Domnul i-a pedepsit, In Haiti, Domnul i-a pedepsit, pe australieni i-a palit mania Domnului, pe japonezi din cauza ca nu citesc Biblia ii loveste tsunamiul.
Nu vreau sa ma intelegi gresit, apelul tau la pocainta este bun dar nu este deloc corect sa vb despre distrugerea Japoniei in maniera in care ai facut-o. O atitudine cu mult mai corecta ar fi sa ne rugam pe Japonia si sa solidarizam cu ei pentru ca nu stii cand ne va lovi si pe noi o calamitate iar atunci nu ai vrea ca japonezii sa te acuze ca nu te inchinii zeilor lor si sa stabileasca o relatie cauzala intre asta si dezastrul tau.
Apoi ai pus in discutie cateva aspecte foarte importante cu privire la ei. Ambitia de a fii prima natiune si respectul pentru munca, i-ai dat un sens peiorativ afirmand ca nu conteaza cat muncesti, important ii sa te rogi.
– Rugaciunea este cel mai important aspect al unui crestin iar daca lipseste, ei bine, nu esti crestin – dar a pune asta versus munca nu este deloc corect. Romanii muncesc fie putin, fie neproductiv si nici nu se roaga, asadar nu vad in ce fel acest aspect al muncii indelungate este un lucru negativ si de criticat la japonezi. Apoi, fertilitatea este data de o serie de factori sociali-culturali-economici. Nu de cat de mult citesti din Biblie.
Fertilitatea in Romania este mica si intr-un trend de scadere – in ce fel putem noi critica asta la japonezi?
Da, in Japonia se citeste si studiaza mult, în România puțin. În ce fel acesta este un lucru imputabil japonezilor? Românii în marea lor masă sunt rudimentari cu o gândire îngustă. În ce fel suntem noi mai buni decât japonezii?
Apoi, spuneai ca japonezii nu l-au găsit pe Dumnezeu când l-au căutat. De unde știi asta? Iar mai apoi, dacă nu l-au găsit, nu este de responsabilitatea noastră să ne rugăm pentru mântuirea lor în loc să-i ponegrim pentru lucrurile pozitive pe care le au?
Astea sunt lucrurile care mi-au sărit în ochi după lectură. Sper să se înțeleagă mesajul în forma în care am încercat să-l transmit.
– de pocăință și relație personală cu Dumnezeu avem nevoie cu toții, inclusiv japonezii dar nu este frumos din partea noastră să folosim dezastrul ce i-a lovit ca argument în acest sens!
O zi binecuvantata!
Nu am avut nici o intenţie să înjosesc pe nimeni. Fie ei şi japonezi. Ar fi o mare greşeală a mea. Cred că ştiu cât de puţin Luca 13:2-3.
Nu am vrut să speculez nimic apocaliptic. Oamenii trebuie să-L caute pe Hristos din dragoste.
Am scris pur şi simplu concluziile mele. Asta nu înseamnă că eu deţin adevărul absolut. Nici fraţii Ravenhil, Tozer, Washer sau Pustan, nu sunt totdeauna înţeleşi. Darămite eu, un neînsemnat din Subcarpaţii Curburii.
Am constatat că şi dvs aţi greşit. Pentru că aveţi o părere prea eronată despre români. Nu uitaţi: România sunt eu, şi dumneata. România arată cum suntem noi… românii.
Vă doresc o viaţă binecuvântată! Dacă nu ne întâlnim aici jos, să ne întâlnim la poarta Cerului nr. 7!
De ce ar deschide un japonez biblia daca el e shintoist ( religia nationala a Japoniei) ? Si apoi, degeaba te rogi la Dumnezeu daca nu muncesti. Ar fi ca in bancul ala cu zgarcitul care se ruga de ani de zile sa castige la lotto, dar nici macar nu-si lua bilet. Mult noroc si sanatate in continuare !
Ar trebui s-o deschidă pentru că e singura carte ce schimbă oamenii. Fiindcă Biblia e oglinda fiecărui om. Plus de asta, e singura cale către cer! Rețineți: singura cale, nu o cale…
Nu scrie nicăieri în Biblie să te rogi și să nu muncești. Dimpotrivă ea sugerează: "Cine nu muncește nici să nu mănânce". Dar poți să muncești pe brânci, dacă nu te rogi, dacă nu te pocăiești de păcate, unde poți ajunge? Ați auzit de oameni care se roagă constant să fie plini de nemulțumire? Eu nu. Dar de bogătași, de cei ce au de toate, de workaholici, care nu pun niciodată genunchiul jos? E vreunul mulțumit? Nici unul.
Mulțumesc pentru urări. Am nevoie de sănătate, dar nu cred în noroc. Pentru că nu exist[. Pentru ca prin noroc n-am realizat, dar Dumnezeul meu, al Bibliei, m-a binecuvântat ceas de ceas, zi de zi. Lui I se cuvine toată lauda!
Vă salut cu toate binecuvântările biblice, și vă doresc să aveți parte de cer. Asta nu pot decide eu, ci… dvs! Pentru că nu pot mânca eu și dvs să fiți sătul. Cerul, mântuirea de fapt, e ceva personal!