Ce simbolizează porumbelul care a coborât peste Hristos la Bobotează? – de Nicolae.Geantă

Românii creștini știu că ziua de Bobotează este ziua în care s-a botezat Domnul Isus. Fiul lui Dumnezeu nu avea nevoie de botezul lui Ioan (botezul prin scufundare era practicat numai de către neamurile care aderau la mozaism), dar a făcut acest lucru ca dovadă a intrării în lucrarea Sa de Mare Preot al întregii lumi. Evreii care începuseră și ei să practice acest ritual (conștienți că sunt păcătoși) aveau botezător, se botezau dar nu aveau Mântuitor! Nici ei, nici lumea.

Românii creștini mai știu că în ziua Botezului Mântuitorului Isus, Duhul Sfânt a coborât peste El „ca un porumbel” (Marcu 9:10), „în chip de porumbel” (Matei 3:16), „în chip trupesc, ca un porumbel” (Luca 3:22), prin urmare foarte mulți credincioși au dat chip de porumbel Duhului Sfânt.

Botezul a fost un act atât de important încât la eveniment a participat integral Sfânta Treime: Tatăl, Fiul și Duhul. Noi știm că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt una și aceeași persoană. Noi mai știm că la „facere” Trinitatea a luat hotărârea ca „omul să fie după chipul și asemănarea Noastră”. Adică Dumnezeu e la chip ca noi, ca oamenii. Dumnezeu este ca Fiul, ca Isus. Dar de ce dacă Tatăl a rămas nevăzut deși și-a făcut auzit glasul din Ceruri, Duhul Sfânt a luat chip de porumbel?

În primul rând Duhul Sfânt s-a relevat lui Ioan sub forma unui porumbel pentru că în antichitate porumbelul era în primul rând simbolul dragostei! Dumnezeu s-a relevat nu prin forță ci prin dragoste. Dragostea Sa pentru omenire este Omul Isus! 

În al doilea rând porumbelul era simbolul blândeții. Evreii, cei mai mulți, dar și omenirea de azi au imagine distorsionată despre Dumnezeul atotputernic. E drept, El e deasupra oricărei puteri de pe pământ și din înalturi („Toată puterea mi-a fost dată în Cer și pe pământ”, zice Isus), dar puterea această e plină de blândețe! Iar pe pământ nu a existat niciodată un om mai blând ca Hristos Isus.

În al treilea rând porumbelul era simbolul umilinței! Hristos nu a pășit pe pământ în opulență, în mărire și aroganță, ci ca Cel mai smerit Om ce a trăit vreodată. Dumnezeu în iesle, Dumnezeu tâmplar, Dumnezeu flămând în deșert, Dumnezeu fără să aibă „un loc unde să-și pună capul”, Dumnezeu cu o singură cămașă, Dumnezeu scuipat de oameni, batjocorit, crucificat? Mai știți pe planetă vreun Dumnezeu mai umil și mai glorios, mai plin de putere? Umilința Lui Isus nu i-a știrbit din măreție, nu i-a umbrit din divinitate! Smerenia sa este cea mai mare forță din lume!

Duhul Sfânt nu are chipul unui porumbel. L-a îmbrăcat așa de Bobotează pentru că dragostea, blândețea și smerenia nu se văd cu ochii. Dar se simt cu inima!

Trebui să fim plini de dragoste! Trebuie să fim blânzi! Trebuie să fim smeriți! Altfel nu vom vedea deschizându-se Cerurile, și nici nu vom auzi vreodată glasul lui Dumnezeu care să ateste: „acesta este fiul meu!”. Da, în cer nu intră nimeni dacă nu se aseamănă cu Isus!