.jpg)
Anii noștri – P. Dugulescu
Anii noștri, ani puțini,
Cum se duc de iute,
Și pe loc de-ai vrea să-I țini –
Tot îți vor scăpa din mâini,
Că-s făcuți din săptămâni,
Zile și minute.
Anii noștri de necaz,
Cum își sapă cale!
Lăsând cute pe obraz,
Jug ce-apasă pe grumaz,
Ce-ai fost ieri, nu mai ești azi!
Mergi cu ei la vale.
Anii noștri de dureri –
Și de bucurie,
Aparțin acum lui ieri,
Nu poți vamă să le ceri,
I-am parcurs spre nicăieri
Sau spre veșnicie!
Anii noștri șaptezeci –
Sau ceva mai bine…
Nu poți limita s-o treci,
Dar așa cum îți petreci,
Ți-or aduce pentru veci
Slavă sau rușine.
Anii noștri zburători,
Unul câte unul –
Precum cârdul de cocori,
Sau ca stol răzleț de ciori,
Ani trecuți și viitori,
Își urmează drumul.
Anii noștri luptători,
Ne-au lăsat un nume,
De eroi sau dezertori
Credincioși sau trădători,
Tu te-ntreabă uneori:
„Cum ți se mai spune?”
Anii noștri trecători,
Ani de pregătire,
Din a tinereții zori
Te anunță c-ai să mori…
C-ai să urci, sau să cobori,
Către nemurire.
Anii noștri – ani de dor –
Și de așteptare –
Din al nopții foișor,
Cu străjerul veghetor,
Ne-ntrebăm în viitor:
„Cât mai este oare?”
Ani mulți să-ți dea Dumnezeu, om al slujirii.
La Multi Ani minunati, de Adevar luminati, în toate aspectele binecuvântati!
Iosua a zis poporului: „Sfinţiţi-vă, căci mâine Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru.”