Text: Psalmul 94
Inventio
Un bătrân bolnav care abia se târa, a fost apostrofat de fiul său într-o duminică dimineaţă: “Tată, de ce nu stai acasă. De ani de zile, prin ploi sau zăpezi, ai tot mers la biserică. E destul, acum stai şi te odihneşte”. “Mă duc, pentru că azi la biserică se împart binecuvântări. Nu pot să rămân fără ele?”.
Câte binecuvântări se pierd azi, deoarece duminica în loc să fie în biserică, românii se înghesuie prin mall-uri, spală maşinile, fac picnic-uri sau trândăvesc în faţa televizorului, această sinagoga satanei, cum îl numea un prieten de-al meu…
Dispozitio
1. pierd bucuria de a-L lăuda pe Dumnezeu (v. 4)
– bucuria nu e numai duminica, ci şi marţea, chiar dacă e-n 13…
2. pierd râvna slujirii (v. 10)
– există un prosop pentru fiecare; slujiţi!
– dragostea faţă de Dumnezeu se măsoară în iubirea faţă de oameni!
– sunteţi sare şi lumină, nu vă pierdeţi gustul. Şi nici influenţa
– fiţi măcar lumânărele; ele pot face ceea ce Soarele nu va reuşi niciodată: luminează noaptea!
– nu staţi ca Saul la umbra rodiului bând Coca-Cola, spunea Vladimir Pustan; şi asta în timp ce Ionatan şi slujitorul său transpiră în luptă.
– făcută fără plăcere, slujba devine corvoadă
3. pierd răsplata (v. 6)
– nu uitaţi, Dumnezeu va răsplăti şi un pahar de apă
– un pahar cu apă nu valorează nimic; dar în deşert?
4. pierd rodul muncii (v. 7)
Concluzie
– nu mai pot lucra din “putere în putere”