„Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor tale – luna și stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: Ce este omul ca să te gândești la el?” (Psalm 8:3-4)
planetarium Chicago |
Zilele trecute am fost la Planetariul din Chicago. Am văzut capsula Gemini (cu care s-a făcut primul zbor în spațiu în 1966), o bucățică de rocă de pe Lună, ziarul din 21 iulie 1969 când Neil Armstrong a pășit pe Lună, imagini impresionante despre fiecare planetă etc, etc. Dar cel mai mult m-a impresionat mărimea Universului care se tot întinde!
capsula Gemini |
Nu pot compara cu ceva Universul. Dacă aș spune că e cât planeta noastră de mare, atunci Calea Lactee ar fi cât un purice. Philip Yancei zicea că dacă ar fi cât America de Nord Calea Lactee, atunci sistemul solar ar fi cât o ceașcă de cafea! Iar Louie Goglio zicea că dacă W Cepei – cea mai mare stea cunoscută ar fi cât Himalaya, atunci Soarele ar fi cât o minge de golf! Și Pâmântul? E nevoie de 1,3 milioane de Terre ca să umplem volumul Soarelui! Și noi? Nu pot compara…
Soarele în raport cu Terra și Luna |
bucățica de Lună |
Sondele spațiale Voyager 1 și 2 sunt în spațiu din 1977. Viteza lor de deplasare e de 100 000 mile pe oră! De 10 000 ori mai rapid ca avionul! Sunt la o distanță de noi de peste 12 miliarde de mile. Când inginerii lansează o comandă spre nave, aceasta ajunge în mai mult de 15 ore deși merge cu viteza luminii! Ca să trimiți un astfel de mesaj de la o margine a alta a Universului (cu viteza luminii vorbesc) ar trebui peste 15 miliarde de ani!!! Și acest Univers imens e întins de Dumnezeu! Gândiți-vă cât de mare poate fii Domnul Cerurilor și la Pământului! Apoi uitați-vă la noi…
primul ziar după ce omul a atins Luna |
Mă gândeam zilele astea că dacă informația care circulă cu viteza luminii face cca o oră să parcurgă 10 000 mile, rugăciunea ajunge la Dumnezeu în fracțiune de secundă! „Căci nici nu mi-a ieșit cuvântul de pe buze și El îl cunoaște”…
Avem un Dumnezeu măreț! Iar noi ce mici suntem! Și totuși, cei mai mulți dintre oameni ce mari se cred… Nu doar față de semeni, ci față de Dumnezeu. De ce oare?
Le spuneam unor tineri că dacă vor să vadă cât sunt de mari să privească gaura pe care o lasă când vor scoate degetul dintr-o găleată cu apă! Atât ne e măreția umană! Chiar napoleoni dacă am fi!
Dumnezeu nu are echivalenta logica în perceptia limitata a omului muritor, iar prin toate legile universale si filozofiile, religiile, stiintele exacte, toate cercetarile în dommeniul bioingineriei genetice, fizicii moleculare, atomice, cuantice, niciodata omul nu-L va descoperi pe Dumnezeul Cel Viu.
DOAR prin jertfa Fiului omului, Hristos, prin ungerea Duhului Sfânt, omul rational-sentimental va ajunge la cunostinta Adevarului Absolut, eliberator, înaltator de viata autentica, vesnica si fericita datator, iar acest har, primit în dar, îl da EL dupa cum voieste.