Castă nobilă și proastă – – de Nicolae Geantă

În ultimele săptămâni de şcoală, dăscălimea română este asediată de o droaie de bărzăuni gălăgioşi ale căror odrasle se zbat de ceasul repetenţiei. Copiii patronilor, doctorilor, inginerilor, bancherilor, inspectorilor etc, dar şi ai buticarilor ori florăreselor, şi-au pus în undă toate antenele, „dând oricât, numai să treacă”. Datorită poziţiilor pe care le deţin babacii lor sau “alcooliţii” acestora, unchiuleţii sau vecinii (de bloc, de vilă, de stradă sau sat), aproaperepetenţii, cred că în România, învăţământul bugetar, dacă e gratuit poate fi şi de cumpărat!
Săracii (cu duhul) – bogaţi, cu mintea până la genunchiul broaştei, n-au auzit că banii nu pot cumpăra decât cărţile nu şi înţelepciunea! Şi, precum văd că în societate totul se rezolvă prin semeseuri, mailuri şi mobile, copchiii care vin la şcoală ca la gară, cred că promovarea clasei nu mai ţine numai de note, prezenţă şi… bun simţ.

Unii părinţi, miliardari de carton cu aere de tarabagii, iritaţi de refuzul vreunui profesoraş care nu doreşte să-şi mânjescă reputaţia pentru o mică atenţie (oricât ar fi ea de mare!), lovesc cu pumnul în catedră, intră beţi prin cancelarie şi se răţoiesc la dascăli, trec la ameninţări, sau au chiar tupeul să filmeze cu digitalul ori mobilul atmosfera ostilă ’mnealor. Că, deh, e iunie şi doar odată pe an trec şi ei pe la şcoală! Alţii, declară jovial că odraslele lor pot trăi liniştite şi fără matematică, fizică sau chimie. Ori geografie. Ori istorie. Dar cine a spus că asemenea copii nu pot trăi şi fără şcoală?
Beizadelele care vin îmbrăcate/dezbrăcate ca la bal mascat, sar în cârca profesorului cum iese din cancelarie, şi pe holuri, până ajung la clasă, îl imploră cu rugăminţi fierbinţi cum numai bolnavii pe patul de operaţie pot să rostească, promit că se schimbă, că pe viitor vor face, vor drege… Unii cred că pot să-şi negocieze notele ca la piaţă.

Tot aceste „talente”, cu cercei în nas, în sprincene sau buric, cu bile de rulment în limbă, cu şapca la spate sau turul blugilor aproape de glezne, sunt cei care fac trafic de droguri, sunt recalcitranţi, triviali, scuipă pe oriunde, colaborează cu diverşi agresori, protectorii sau încasatoriii de taxe… Fiindcă la cel sărac, nici boii nu trag. Dacă tot avem astfel de specimene prin şcoli, iar MECI tot doreşte învăţământ obligatoriu de zece clase şi organizeazănumai clase de liceu, propunem doamnei ministru să nu mai abramburească şcoala şi să înfiinţeze dom’ne şi „clase de castă nobilă şi proastă”, că oricum la ora actuală în România sunt mai multe locuri la licee decât absolvenţii de opt clase! Şi ar mai fi un argument: lipseşte contraponderea la clasele de excelenţă. Teoretic, că practic există.

E uimitor, dar umilitor, să vezi cum în zilele de dinainte de vacanţă se găsesc bani de cretă, de flori, de perdele, de fondul clasei… Apar scutirile medicale. Se motivează mii de absenţe. Iar notele… sunt cele mai mari, cele mai promiţătoare, cele mai fantastice din tot timpul anului. Aproaperepetenţii vor promova. Copiii de bani gata de azi vor fi cei cu licenţa de mâine. Vor ocupa posturi cheie în societate. Nu ne mai miră faprul de ce avem poliţişti care declară că Oltul trece prin Prahova, medici care uită ostromentele în burta pacienţilor ori le secţionează alte organe decât cele ce trebuie amputate, profesori care nu pot vorbi gramatical, patroni care plătesc muncitorilor 8 ore deşi aceştia au stat la serviciu aproape 12, firme care te fură la facturi, politicieni care atunci când nu jmanglesc dorm în fotoliile din Parlament, funcţionare cu aere de popă…