Esop zicea într-o scriere: „cu cât e mai mică mintea, cu atât mai mare e
îngâmfarea”. Sintagma e chintesență despre teologia gonflabililor. A celor plini
dar… goi! Căci, știm cu toții, înfumuratul e plin de…aere!
Tocmai din cauza micimii minții, în Scripturi vedem clar
marea diferență dintre Hristos și teluricii muritori. El venit de Sus coboară,
se smerește! Pentru că mințile mari știu unde să pună frână! Smerenia e de fapt
intrarea ta de bunăvoie în micime atunci când ești alături de ceilalți. Oricine
ar fi ei. Întocmai ca Ioan Botezătorul, vrei să te faci mic pentru ca ei să
crească!
Totuși, recunosc, pleiada de indivizi cu creier cât nuca, îl
disprețuiesc și pe Dumnezeu și pe cei care vor să-l urmeze-n exemplul de
bună-cuviință. O fac prin umflere de pene. Șă știți cum e cu îngâmfarea asta? Asemeni
baloanelor gonflate: zboară mândre pe sus – pe unde nu le e locul – până
întâlnesc o albină! Care, cu un ac minuscule, le scoate toate aerele (fumurile)
înmagazinate!
Și încă ceva… Știi de ce sunt continuu umflați oamenii
mândrii? Pentru că ei nu trec niciodată la capitolul următor din viața lor! Îl
citesc continuu numai pe cel în care au prins aere!
Prorocul Ezechiel condamnă inima plină de ea. Deși sunt
oameni, cei ce se poartă așa „își dau ifose ca și când ar fi Dumnezeu!” (Ezechiel
28:2). Adică stau pe tron în locul Lui! Încearcă să rămâi totdeauna pe poziția
în care te-a așezat Dumnezeu! Vorba lui Balzac: „Nu te urca pe scaune mai
înalte decât cărțile care le-a citit!”
„Inima îngâmfată e o candela a celor răi”, ne avertizează
Solomon. Nu încercați să aprindeți neprihănirea cu ea!
Nicolae.Geantă
În toată înșelarea ei zice :
– Avem petrenții !