Chivotul Domnului era acea “cutie” specială construită de Moise, deasupra căreia cobora slava (shekina) lui Dumnezeu între heruvimii și se întâlnea cu evrei. Prezența chivotului însemna prezența lui Dumnezeu. Siguranță.
1 Samuel 4 ne arată că pe vremea preotului Eli evreii au avut un război cu filistenii. Atunci ei au scos chivotul Domnuluei pe câmpul de luptă. De fapt și-au pus nădejdea în chivotul Domnului și nu în Domnul chivotului. Prin urmare evreii au piedut lupta. Și pe deasupra și chivotul. Teologia vrea să ne învețe că nu poate fi manipulat.
Filistenii au capturat chivotul și l-au dus în templul lui Dagon. Ei au crezut ca Dumnezeu se va supune lui Dagon, că chivotul va fi manipulat de idoli. Dar dimineața devreme, în templul idolatru, Dagon stătea întins la pământ în fața chivotului Domnului.
Biblia ne spune că evreii au crezut că pot manipula chivotul, dar au pierdut, filistenii au crezut ca pot să-l manipuleze și au fost loviți de bube. În orice cetate era trimis, toți se temeau de urgie. Apoi a fost trimis la evrei. Dar și ei se tem de chivot. Și ei sunt loviți. Telogia ne învața că oricine vrea să manipuleze chivotul va plăti.
Apoi zeci de capitole Biblia nu ne mai vorbește de chivot. Apare tocmai în 2 Samuel 6, când David vrea și el să manipuleze chivotul, să-l urce la Ierusalim. Dar prețul plătit e chiar viața lui Uza.
Dacă ne uităm mai sus vedem că toți au plătit scump manipularea chivotului. O singură persoană n-a pățit nimic: Obed edomn. El era neinteresat de manipulare. Și culmea, pe deasupra e și neevreu!