Când s-a născut El, a împărțit istoria lumii în două. A
separat lumina de întuneric, păcatul de neprihănire. Ne-a învățat smerenia,
iubirea, dăruirea… N-a cerut palate, așternuturi de mătase, scutece de cea
mai bună calitate. Dragostea se mulțumește și cu puțin. Pentru că dragostea
suferă totul. Și frigul, și respingerea și ura…
separat lumina de întuneric, păcatul de neprihănire. Ne-a învățat smerenia,
iubirea, dăruirea… N-a cerut palate, așternuturi de mătase, scutece de cea
mai bună calitate. Dragostea se mulțumește și cu puțin. Pentru că dragostea
suferă totul. Și frigul, și respingerea și ura…
Dar ce-ar fi fost ca păstorii, ori magii, să găsească o
iesle goală? Ce-ar fi fost ca El să nu se fi născut? Ar fi plecat acasă toți,
exact așa cum au venit. Ba chiar dezamăgiți. N-ar mai fi dus nimeni vestea bună
mai departe, n-ar mai fi existat creștini, nici oameni noi.
iesle goală? Ce-ar fi fost ca El să nu se fi născut? Ar fi plecat acasă toți,
exact așa cum au venit. Ba chiar dezamăgiți. N-ar mai fi dus nimeni vestea bună
mai departe, n-ar mai fi existat creștini, nici oameni noi.
Cu ieslea goala, n-ar fi existat mântuire. Nici speranță. Ar
fi fost o lume plină de venin. Pentru că fără jertfa de la Golgota, oamenii
n-ar fi avut motiv să se schimbe în bine. Fără sacrificiul suprem, oamenii n-ar
fi știut să se sacrifice la rândul lor.
fi fost o lume plină de venin. Pentru că fără jertfa de la Golgota, oamenii
n-ar fi avut motiv să se schimbe în bine. Fără sacrificiul suprem, oamenii n-ar
fi știut să se sacrifice la rândul lor.
O iesle goală înseamnă o lume cufundată în întuneric. O lume
fără nici un Dumnezeu. O lume rece, indiferentă, plină de oameni singuri. O
lume care trăiește după propriile reguli, urmărind doar folosul propriu. O
societate înțesată de criminali, de avari, de corupți, de farisei, de
mincinoși.
fără nici un Dumnezeu. O lume rece, indiferentă, plină de oameni singuri. O
lume care trăiește după propriile reguli, urmărind doar folosul propriu. O
societate înțesată de criminali, de avari, de corupți, de farisei, de
mincinoși.
O iesle goală înseamnă o lume egoistă. O lume care dă din
coate, care pășește peste cadavre, care nu ține cont de nevoia altuia. O lume
care nu cunoaște verbul „a da” și e străină de termenii „a împărți” sau „a
oferi ajutor”. O lume care se zgârcește să dea o portocală unui sărac, care nu
depune nici cel mai mic efort dacă nu-i în favoarea sa.
coate, care pășește peste cadavre, care nu ține cont de nevoia altuia. O lume
care nu cunoaște verbul „a da” și e străină de termenii „a împărți” sau „a
oferi ajutor”. O lume care se zgârcește să dea o portocală unui sărac, care nu
depune nici cel mai mic efort dacă nu-i în favoarea sa.
O iesle goală înseamnă o lume care trăiește fără a avea
responsabilități. Fără a gândi în perspectivă. O iesle goală promovează „carpe
diem, quam minimum credula postero” („trăiește clipa și fii cât mai puțin
încrezător în viitor”).
responsabilități. Fără a gândi în perspectivă. O iesle goală promovează „carpe
diem, quam minimum credula postero” („trăiește clipa și fii cât mai puțin
încrezător în viitor”).
O iesle goală înseamnă o inimă goală. O lume fără suflet,
fără milă, fără empatie. O lume dominată doar de instincte și pofte…
fără milă, fără empatie. O lume dominată doar de instincte și pofte…
Căci unde ieslea e goală, e doar formă fără fond. Doar
religie, fără trăire. Sunt cumpărături, sarmale, artificii, lumânări, moaște,
fățărnicie, crăciunițe. Dar inimile rămân reci. Și Dumnezeu… nu-i nicăieri!
religie, fără trăire. Sunt cumpărături, sarmale, artificii, lumânări, moaște,
fățărnicie, crăciunițe. Dar inimile rămân reci. Și Dumnezeu… nu-i nicăieri!
Și cea mai mare problemă este că, deși Cristos s-a născut,
deși a fost acolo, un prunc în iesle, născut ca să moară pentru omenire, noi
trăim de parcă ieslea este (și a fost) goală.
deși a fost acolo, un prunc în iesle, născut ca să moară pentru omenire, noi
trăim de parcă ieslea este (și a fost) goală.
l-am dat pe Isus afară până și din propria-I sărbătoare! Și
continuăm să trăim ca și când n-ar fi existat vreodată. Unde nu-i Cristos ,
nu-i binecuvântare. Gem înţesate pușcăriile, spitalele, orfelinatele, azilele
de bătrâni. Unde nu-i El, e lumea… și fericirea ei de scurtă durată.
continuăm să trăim ca și când n-ar fi existat vreodată. Unde nu-i Cristos ,
nu-i binecuvântare. Gem înţesate pușcăriile, spitalele, orfelinatele, azilele
de bătrâni. Unde nu-i El, e lumea… și fericirea ei de scurtă durată.
Unde lipsește Dumnezeu, Crăciunul nu-i decât prilej de
înbuibare, concedii și certuri.
înbuibare, concedii și certuri.
Atâta timp cât ieslea inimilor noastre e goală, sărbătorim
degeaba…
degeaba…