El îi bate cu
telefonul în ochi. Folosește reflexia luminii. Ea e indiferentă. Și față de ce
îi predau eu, și față de lumina care i-o pune el pe față. Nici măcar nu
zâmbește. Ca o Afrodită din gips. După câteva minute de joc îl întreb pe el (un
licean de-a doișpea, slăbuț, înalt și cu ochi albaștrii): „De ce crezi că nu
reacționează în niciun fel?” Băiatul tace. Fata roșește. Și toți din jur îi
privesc…
„Hai să vă spun o
poveste. Un bătrân purta mereu cu el un ciob de oglindă. Întrebat de tineri de
ce îl cară peste tot, octogenarul le-a spus că l-a găsit în timpul războiului
când era copil. Jucându-se cu ciobul a observat că prin ajutorul reflexiei (luminii) putea să lumineze cele mai întunecoase unghere, acolo unde soarele nu
ajunge niciodată! Lumina în întuneric”. Apoi l-am întrebat pe el: „Știi când cineva
nu răspunde luminii? Când întunericul din el este prea gros! Și oricât te-ai
strădui să-l luminezi, paradoxal bezna din el nu se-aprinde!”
Le-am mai spus că
de multe ori în viață punem oamenilor în ochi „lumină”. Le vorbim despre adevăr,
bunătate, îndelungă răbdare, blândețe, dreptate, viață veșnică, dumnezeire sau
alte o mie și una de lucruri. Și ei tot în întuneric zac. Le-am mai spus că
uneori un băiat sau o fată, un soț ori o soție, radiază de lumină pentru celălalt.
Numai că întunericul celui din urmă respinge orice dâră de lumină. De ce?
„Noi știm că
întunericul nu biruie lumina. Un chibrit pâlpâind sparge bezna oricât ar fi de
groasă. Însă de ce la oameni biruie întunericul?” Liceenii se uită și tac. N-au
răspuns. Dar nici întrebări. „Nu știu dacă ați auzit, dar în Biblie Apostolul
Ioan face o declarație năucitoare despre Hristos: „odată venită Lumina în lume
oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina… Wow! Oare de ce a zis așa?”,
l-am întrebat pe el. Liniște. „Pentru că la întuneric își puteau ascunde
faptele rele!”, conclud.
Le-am spus
liceenilor, și vă spun și dvs, că în societatea modernă întunericul crește zi
de zi în intensitate în ciuda faptului că Dumnezeu, Biserica ori creștinii reflectă
lumină. Întunericul crește datorită păcatelor care se înmulțesc!
„Știți de ce mă
tem cel mai tare de întunericul lumii?”, i-am întrebat pe liceeni. Pentru că stând
în întuneric putem rămâne orbi!”
Sensul vieții
este să luminăm ochii altora! Uneori poate fi descurajant! Continuați să
străluciți! Și nu uitați că întunericul nu poate birui lumina!
Nicolae.Geantă
Câmpina, 10
februarie 2022