Ca să fiu –
o lumină în al lumii negru pustiu –
am gustat zi de zi
din potirul Cuvintelor vii,
semănate de sus
de Mesia Isus.
Și din focul ceresc
în potir pământesc
Dumnezeu mi-a turnat
Duhul Său cel curat.
Să rămân –
un catarg înălțat
pe oceanu-nspumat –
am crescut pe un deal într-un sat,
în furtuni,
în bătaie de vânt,
ca să pot să înfrunt
răul, duhul nesfânt…
Ca s-ajung –
un soldat instruit
în armata lui Hrist’ –
mai întâi am murit.
(Renunțând
la păcat).
Dar am fost nu-ngropat
ci plantat!
Ca fiu veșnic fiu,
Dumnezeu m-a născut
nu din carne,
nici din lut,
ci din Duh.
Și încet, da, încet,
din pământ
îmi cresc aripi de sfânt!
Nicolae.Geantă
Parc-ar fi o apă răcoritoare.. în vremurile astea!
Ar fi frumos să fie și recitată poezia.
Domnul să vă pună putere în aripi !
Superbe versuri!
Wow! Extraordinar!
Merita orice premiu această creație.
Meraviglioso