Charles Haddon Spurgeon (1834-1892), renumitul predicator din Londra secolului XIX, cunoscut ca prințul predicatorilor, nu stătea numai la birou sau în bibliotecă (avea peste 10.000 volume personale), întocmind subiecte de predică. Fostul avocat ce aduna în Tabernaco peste 11.000 de oameni la predicile sale, a lucrat din greu. Continuu. Sintagma lui era:
“mai bine să sfârșesc epizat decât ruginit”!
Spurgeon a început să predice la vârsta de 18 ani, la Waterbeach. Într-o biserică cu numai 40 de membri. Curând ea a crescut la 100, fără să punem la socoteala numerosii oaspeți. “Mâine voi împlini 18 ani și sper ca Duminică să predic pentru a 188-a oară de când am început lucrarea de predicare acum un an și jumatate”, scria Spurgeon. Până la vârsta de 20 de ani, Spurgeon deja predicase de 500 ori.
John Eliff, spune despre activitatea săptămânală a lui Spurgeon următoarele: “predica în fiecare saptamâna de mai multe ori (adesea si de 10 ori), se ocupa de instruirea pastorilor de la seminarul teologic, scria mai multe sute de scrisori (“sunt cufundat pâna la gât în scrisori”), conducea întâlnirea saptămânală a prezbiterilor bisericii, conducea întâlnirea obisnuită de rugăciune, consilia numeroase persoane proaspăt credincioase pregătindu-i pentru botez (în medie, în permanență avea circa 30 de persoane la cateheză), citea volume întregi din scrierile teologilor puritani, edita atât versiunea scrisă a predicilor sale cât și revista “Sabia și Mistria”, scria câteva capitole la una dintre cele peste 150 de cărți ale sale, lua poziție hotarâtă împotriva unor erezii, oficia înmormântarea câtorva membri ai bisericii, se ocupa ca mulții săi oaspeți să fie bine primiți, și vizita copiii de la orfelinatul înființat de biserica locală”.
De altfel, Prințul Predicatorilor a scris că “un om nu poate fi leneș și în acelasi timp să fie în compania plăcută a lui Hristos. Hristos merge de fel repede, și pentru ca ai lui să poată să Îi vorbească, trebuie ca și ei să țină pasul cu El, altfel în curând Îi vor pierde prezența”.
În lucrările sale, cel ce a scris proverbele lui Ion Plugarul mărturisea: “Păcatul de a nu face nimic este aproape cel mai mare dintre toate păcatele, pentru că este prezent în majoritatea oamenilor… Oribila lene! Doamne, eliberează-ne de acest păcat!”
Spurgeon ne sfătuiește ca în slujba noastră dedicată Domnului, să nu ne neglijăm familia! El scrie: “Este adevarat, orice pastor și lucrător creștin dedicate, trebuie să acorde atenție acestui lucru. Dar, la fiecare lider creștin care muncește prea mult, există mult prea multe alte persoane care fac extrem de puțin”. El a crezut și s-a ghidat după dictonul lui Adam Clark: “Ucide-te prin muncă, apoi roagă-te să fii viu din nou”.
“Dacă aș avea un mesaj pe care să vi-l trimit de pe patul meu de suferință, ar fi acesta: dacă vreți să nu fiți plini de regrete când veti fi nevoiți să ajungeți ca mine, lucrați asiduu cât vă stă în putere să faceți acest lucru. Dacă doriți să faceți ca un pat de suferință să fie pe cât de moale este posibil, nu îl împachetați cu gânduri jelitoare că ați pierdut timpul pe care l-ați avut la dispoziție la vremea când erati sănătosi și în putere. Oamenii mi-au spus cu ani în urmă, “Tu vei ajunge să te distrugi predicând de 10 ori pe săptămână” si așa mai departe. Da, este adevărat că așa s-a întâmplat, dar sunt bucuros de asta. Aș face din nou același lucru, dacă ar fi s-o iau de la capăt. Dacă aș avea 50 de trupuri fizice, m-aș bucura sa le distrug pe toate ca urmare a slujirii Domnului meu Isus Hristos. Voi, tinerilor, care sunteti puternici, copleșiti-l și învingeți-l pe cel rău lucrând pentru Domnul câtă vreme puteti. Nu veti regreta niciodată că ați făcut tot ce v-a stat în putință pentru binecuvântatul nostru Domn și Stapân. Adunati cât mai mult in fiecare zi și nu amânați nici o lucrare pentru mâine. Orice găsește mâna ta să facă, fă lucrul cu toată plăcerea ta”.
Înțelegem de ce Spurgeon a avut succes?
Charles Haddon Spurgeon (1834-1892), renumitul predicator din Londra secolului XIX, cunoscut ca prințul predicatorilor, nu stătea numai la birou sau în bibliotecă (avea peste 10.000 volume personale), întocmind subiecte de predică. Fostul avocat ce aduna în Tabernaco peste 11.000 de oameni la predicile sale, a lucrat din greu. Continuu. Sintagma lui era: “mai bine să sfârșesc epizat decât ruginit”!