Boii lui Elisei

In ziua aceea cele douasprezece perechi de boi ale lui
Elisei abia mergeau. Doi cate doi, prinsi la plug de dimineata si acum era
dupa-amiaza. Se puneau in genunchi cand nu mai puteau, dar Elisei nu striga
niciodata la ei. Erau boi buni, ii avea de mult si tinea la toti. Ochii lor
blanzi si laptosi parca ii intorceau iubirea inapoi. Asteptau seara izbavitoare
cand acasa se puteau pune jos cu boturile umede de apa rece.

S-au oprit din mersul lor de armata tacuta cand Elisei,
stapanul lor, si-a pus mana streasina la ochi. In zare, dinspre pustie, venea
un om grabit. Mantia o tinea in mana si a aruncat-o peste Elisei. Asta era
totul si asta insemna ca Ilie isi desemnase inlocuitorul, cel care avea sa
conduca scoala de prooroci, cel ce avea sa fie proorocul numarul unu din
Israel. Ilie a plecat si Elisei s-a intors spre boi. Perechea cu care mergea el
de obicei, cei mai dragi lui, il privea tot cu ochii aceia blanzi si obositi.
S-a apropiat, i-a sarutat si, in loc sa-i duca la apa rece, a implantat cutitul
in gatul fiecaruia. Cu gesturi repezi si lacrimi in ochi a facut altare din
juguri si pluguri si car si i-a adus ca jertfa.

Apoi s-a dus in lucrare. Trebuia sa-l vada neaparat pe Ilie
cum se urca la cer, ca sa primeasca dubla putere din puterea lui.

In acea zi perechea de boi a fost pe rand si slujire, si
jertfa. Aceasta vrea Hristos de la noi: sa fim gata pentru amandoua. Isus ne
ofera, obligatoriu, pentru cununa si jugul, si crucea.

Si jugul inseamna truda de fiecare zi pentru Domnul in
soarele sfarsitului de lume, tragand brazde adanci in ogorul lumii, destelenind
pamantul blestemat, aducand binecuvantarea. Jugul este sa apartii cu tot ce ai,
adica timp, talente, resurse materiale, dar absolut totul, Imparatiei lui
Dumnezeu, gata oricand sa porti povara crestinului singur, neinteles, gata
oricand sa porti ocara.

Iti trebuie disponibilitatea de a purta si crucea atunci
cand se va cere. Am auzit in biserici atatea explicatii hazlii despre ce ar fi
crucea: o soacra limbuta, o boala incurabila, un sot betiv, un copil cu cercel
in ureche, un sef care urla…. Nimic din toate aceastea. Probabil ca atunci
cand Isus cerea purtarea crucii pentru El, erau pe marginea unui sant, unde de
dimineata se implantasera doua-trei cruci cu evrei rastigniti. Poate inca se
mai auzeau strigatele agoniei. Nici un ucenic nu s-a gandit la soacra, ci numai
la a fi gata oricand sa moara pentru Isus.

Boii lui Elisei au ajuns acasa doar unsprezece perechi. O
pereche devenisera jertfa, pentru ca nu poti fi proorocul lui Dumnezeu, daca nu
ai invatat ca umblarea cu El presupune si jugul, si arderea, ca dincolo de
demagogia versetelor spuse la un pahar de suc cu fratii, dincolo sau poate
deasupra troneaza umbra jugului si a crucii. Esti gata pentru amandoua?

*fragment din: “Dulcele sărut al singurătăţii” – de
Vladimir Pustan