Pe un deal, un boier s-a întâlnit într-o zi cu un om sărac.
După ce a fost salutat cu sfială de omul sărac care avea și o dăsagă mare
peticită în spate, boierul i-a spus cu înfumurare:– Vezi tu turmele acelea de pe versantul munților?
– Le văd, domnule!
– Sunt ale mele!
Apoi a continuat bogatul:
– Vezi tu herghelia aceea de cai de la marginea satului?
– O văd domnule!
– Și vezi cirezile de vaci de pe câmp?
– Sigur că le văd…
– Ei bine, zise bogatul toate turmele de oi, vacile și caii
sunt ai mei. Și pe deasupra omule, și toate câmpiile, pădurile, râurile și
muntele acela sunt ale mele!
Săracul s-a uitat puțin la el, la bogat, apoi a întins mâna
și i-a arătat:
– Vezi tu Cerul acesta albastru? Ei bine tot Cerul acesta cu
toate stelele lui sunt ale mele!
Dintotdeauna, oamenii s-au împărțit în două categorii:
bogații cu muuulte posesiuni, și săracii cu buzunarele goale! Totuși, și unii
și alții pleacăm într-o zi dincolo, în veșnicie! Cu mâinile goale! Paradoxal,
Cerul e populat mai mult de săraci!
Hristos ne-a avertizat în dese rânduri că bogățiile pot fii
o piedică pentru Cer. Odată El a afirmat că „mai repede trece cămila prin
urechea acului decât să intre un bogat în Cer”. Mă gândeam într-o zi: „de ce
oare?” Simplu: Cerul are o poartă îngustă de tot. Și unii nu vor putea trece de
ea de… burtă!
Desigur Hristos nu are nimic împotriva oamenilor care dețin
posesiuni, bogății. Numai că ne-a avertizat în dese rânduri: „Aveți grijă să nu
pună stăpânire pe voi!” Pentru că vom deveni robii avuțiilor. Și oricâte am
avea niciuna nu poate fi echivalentă nicI măcar cu un metru pătrat de cer!
Dumnezeu nu a promis pământul nimănui. Ci Cerul. Și totuși
prea puțin aleg varianta Lui.
Strângeți-vă comori în cer! Avuțiile strânse pe pământ sunt
un fel de ruletă rusească. Dar atenție: fără glonț doar o singură poziție!
Nicolae.Geantă