Un bărbat urca într-un autobuz în fiecare zi pentru a merge la serviciu. O stație mai încolo, o bătrână a urcat în autobuz și s-a așezat lângă fereastră… Bătrâna a deschis o geantă și pe tot parcursul călătoriei, a aruncat ceva pe fereastră. Făcea întotdeauna același lucru și într-o zi, intrigat, bărbatul a întrebat-o ce aruncă.
– Sunt semințe!, a spus bătrâna.
– Semințe, semințe de ce?
– De flori. Mă uit afară și totul este atât de gol. Aș vrea să pot călători văzând flori până la capăt. Nu ar fi frumos?
– Dar semințele cad pe asfalt, sunt zdrobite de mașini, sunt mâncate de păsări. Crezi că semințele tale vor germina pe marginea drumului?
– Cu siguranță, da. Deși unele sunt pierdute vor ajunge în canale, dar în timp vor răsări.
– Dar ca să crească, au nevoie de apă …
– Fac ce pot. În curând vor veni zilele ploii!
Bătrâna a continuat munca ei iar bărbatul a coborât din autobuz pentru a merge la serviciu, crezând că bătrâna și-a pierdut puțin mințile.
Câteva luni mai târziu, mergând la serviciu, bărbatul privind pe fereastră, a văzut tot drumul plin de flori. Un peisaj colorat, înflorit! Își amintea de bătrână, dar nu o mai văzuse de zile întregi. L-a întrebat pe șofer: „Bătrâna cu semințe?” „Ei bine, a trecut o lună de când a murit”. Bărbatul s-a întors la locul său și a continuat să privească peisajul. Florile au răsărit, și-a spus, dar la ce i-a folosit munca? Ea nu și-a putut vedea opera. Deodată, a auzit râsul unui copil mic. O fată arăta emoționată spre flori. „Uite, tată! Uite câte flori!”
Bătrâna din povestea noastră își făcuse treaba și a lăsat moștenirea tuturor celor care o puteau primi, tuturor celor care o puteau contempla și de a fi mai fericiți. Nu înceta să semeni lucruri bune, mereu se va găsi cineva care îți va culege semințele!
(sursa: Internet)