Câți dintre noi își mai aduc aminte că pe 27 ianuarie 1945 armata rusă (iată că fac și rușii lucruri bune!) a cucerit Auschwitzul, prin urmare l-a eliberat definitiv? În acea zi în „Fabrica morții” mai erau vreo 30.000 de deținuți, majoritatea evrei. Ca să nu îi scape de sub control nemții au scos deținuții din lagăr și i-au gonit prin păduri, ori pe câmp, unde i-au mitraliat la întâmplare nereușind să-i ucidă pe toți.
Potrivit estimărilor curente din cei 1,3 milioane de deținuți intrați pe poarta Auschwitzului 1,1 milioane au murit în lagărul de exterminare. Dintre aceștia 1 milion au fost evrei! Crima pentru care au pierit peste 90 % din deținuți la Auschwitz a fost că… s-au născut evrei! Cei mai mulți dintre ei au provenit din Ungaria+Transilvania (438.000), Polonia (300.000), Franța (69.000), Olanda (60.000), Grecia (55.000), Cehoslovacia (46.000) etc. În lagăr și-au găsit sfârșitul și peste 70.000 polonezi, 20.000 rromi, 10.000 prizonieri sovietici și sute de Martori ai lui Iehova, homosexuali etc.
Când am vizitat lagărul de exterminare acum 10 ani am fost îngrozit! Nu mi-am imaginat că omul poate fi atât de demon! Auschwitzul și „Soluția finală” a naziștilor reprezintă actele cele mai josnice din istorie. Nu trebuie nicidecum uitate de nicio generație! Am plâns când am ajuns în fața unei mici vitrine unde era expusă o păpușică ruptă și câteva hăinuțe de copil! Printre lacrimi am văzut în fața mea oprit un soldat evreu care și-a dat jos basca din cap, a privit și el vitrina, a privit la mine și a rămas uluit că plâng. I-am întins mâna în semn de salut și israelianul… și-a dat drumul la lacrimi. A fost cea mai frumoasă icoană: un creștin și un evreu plângând victimele nevinovate ale Holocaustului! Până la urmă cu toți suntem frați!
Și totuși, ceea ce m-a șocat cel mai tare despre „acest atelier al groazei” nu a fost crematoriul în sala în care intrai pe ușă și ieșeai pe coșul de fum, ci o declarație pe care a făcut-o un fost ofițer SS, domnul Wilfred von Oven, un apropiat al propagandistului Goebbels (cel care a implementat „soluția finală”). Bătrânul von Oven a fost întrebat de Laurence Rees (istoric, jurnalist BBC, laureat cu Premiul Academiei Britanice și al Asociației Internaționale a Documentariștilor): „Dacă ar fi să rezumați într-un singur cuvânt experiența dvs cu cel de-al Treilea Reich, care ar fi acela?” În timp ce bătrânul von Oven medita câteva secunde iar Rees se gândea că va face referire la crimele oribile ale regimului, răspunsul fostului nazist a căzut ca un trăsnet: „Ei bine, dacă mi s-ar cere să rezum într-un singur cuvânt experiența mea cu cel de-al Treilea Reich, acel cuvânt ar fi…Paradis!”
Paradis? Cum poate cineva să compare Auschwitzul cu Paradisul? Și totuși au fost și poate mai sunt persoane care au comportament alunecos, impredictibil. Gata să considere răul bine. Gata să devină sadici. Draci. Rees zicea că „Nimeni nu se cunoaște pe sine însuși! Toți putem fi buni sau răi în situații diferite!” Jurnalistul are parțial dreptate. În noi locuiesc doi lupi. Va câștiga cel pe care îl hrănim mai bine! Are parțial dreptate, pentru că în cazul în care cineva „este temător de Dumnezeu” nu se va bucura de nelegiuire și nici de răul provocat altuia!
Holocaustul a fost cea mai murdară etapă a istoriei. Trebuie condamnată dar nu uitată! Cine uită istoria e condamnat s-o repete!