Am numit Auschwitz “Când omul devine drac”!. Ce s-a întamplat acolo numai diavolul își putea imagina… Mult peste 1 milion de morţi. Foamete. Gazare. Teroare. Cimitire comune. Grămezi de cadavre. Moarte, moarte, moarte peste tot!
Acum 3 ani jumătate am trecut prin lagărul Auschvitz-ului. Inclusiv pe la camera de gazare. În deplină siguranţă, desigur. Dar şi după 7 decenii suflul morţii şi-al terorii bântuia ca o fantomă. Îl simţeam în ceafă. Am înţeles atunci de ce David zicea că “e mai uşor sa cazi în mâinile lui Dumnezeu decât în mâinile oamenilor”. La Domnul tot mai e nădejde de scăpare…
Eram in faţa unei vitrinuţe cu resturi vestimentare şi jucăriile unui copil. Zeci de oameni, poate peste suta, erau în încăpare. În faţa mea un soldat israelian. M-am uitat la hainuţe, apoi la evreu. El, privea atent la mine. Aveam lacrimi în ochi. A început să plângă şi el. Lacrimile sunt la fel pentru toţi. Fără culoare, fără etnie, fără religie… Cu toţii plângem în aceeaşi limbă.
Dumnezeu să ne ferească de un nou Auschwitz! Şi, mai ales de Necazul cel Mare!
Documentarul de mai jos, realizat de DigiTv se poate încărca mai greu. Dacă nu-l puteţi vizualiza faceţi click AICI
vezi şi
http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2014/01/27-ianuarie-ziua-holocaustului.html
http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2014/03/din-nou-ceva-despre-auschwitz.html