a fost condamnat pentru incendiere intenţionata a bunurilor sale asigurate, şi, a fost condamnat la 24 de luni de închisoare şi o amendă de 24.000$.
Asemeni întâmplării trabucurilor distruse voit, uneori oamenii pretind că Dumnezeu nu ştie matrapazlâcurile lor. Deşi sfinţiţi de sângele Mielului, curvesc spiritual, apoi se şterg la gură ridicându-se ca şi cum n-ar fi făcut nimic. Ei ar dori să fie responsabil cerul pentru fiecare pas haihui, pentru fiecare nereuşită, dar distrug harul, mărturia creştină făcută la botez, jurămintele făcute la slujbele divine, sfinţirea oferită de Cruce ori de împărtăşania cu Hristos. Ca şi soldaţii romani, trişorii creştinismului leagă pe Dumnezeu la ochi, apoi Îi cer să proorocească cine L-a lovit. Fură, mint, bârfesc, înşeală, sunt aroganţi, cruzi, neiertători, neiubitori, neimplicaţi, nemulţumiţi, dar… asiguraţi la biserică.
Cu poliţele iertării hristice, şmecherii avocaţi ai nelegiuirii vor veni într-o zi pe marea de sticlă să se plângă Domnului: „N-am făcut noi… atâtea în Numele Tău…”. Şi vor dori despăgubire de la Mântuitorul Isus. „Aţi făcut voi, dar fără Mine! Eu, niciodată nu v-am cunoascut!”. Destinaţia lor finală va fi o închisoare. Nu una rece, nu umedă, nici în foamete şi nici în frig. Ci, în foc. Şi nu câteva luni, nici câţiva ani sau pe viaţă. Ci, o pedeapsă veşnică.
* Povestea avocatului trişor este adevărată, şi a obţinut locul I la “Recent Criminal Lawyers Award Contest”, în SUA. Povestea trişorilor creştini este şi mai adevărată, căci e relatată în Biblie. Interesant e că viaţa fiecăruia dintre noi e demnă de locul I.