Aș dori să pot trimite – de Traian Dorz

plin de
cîntec,
de lumină
și de dor,
Adevărul
Frumuseților Divine
împletit în
bucuriile senine:
minunat,
iubit și veșnic mărțișor.
 
Și-aș dori
ca mîna mea să-ți așeze
nu pe inimă
ci-acolo-adînc
în ea,
ca frumoasă
și curată s-o păstreze,
ca un soare
luminat să-ți lumineze
și să-ți
facă fericită viața ta!
 
Că-Adevărul
e podoaba minunată
mai de preț
decît oricare talisman
care nu se
învechește niciodată
și din ce în
ce-i mai binecuvîntată
și din ce în
ce-i mai scumpă, an de an.
 
Iar în Ziua
Răsplătirii fericite
cînd
vedea-vom Veșnicia răsărind,
cînd ca
miile de stele strălucite
străluci-vor
inimile preaiubite,
cerurile
minunat împodobind.
 
Printre
ele și-al tău suflet să răsară
minunat și
binecuvîntat odor,
strălucind
ca prima zi de primăvară
pe frumosul
sîn a Cerului, comoară,
un curat,
iubit
și veșnic
mărțișor!