Ai ajutat vreun spin să facă flori? – de Nicolae.Geantă

Atenția mi-a căzut pe niște tufe mici de
spini. Nu le-aș fi băgat în seamă dar… m-au înțepat! Și, când m-am uitat mai
atent la ei am văzut că erau plini de flori! Cum, și spinii fac flori? Eu
credeam că numai țepi! Dar de ce chiar și frumoșii trandafiri au și țepi? Antoine
de Saint Exupery zicea că „țepii sunt așa, un fel de răutate a florilor!” Nu îl
cred. Chiar dacă spinii pot fi o protecție a frumosului.

Privind spinii mi-am trecut prin ochi ca
un film de o poezie de-a lui Lucian Blaga:

„Mi-aduc aminte,

culegeam odată trandafiri sălbatici,

aveau atâția ghimpi, dar n-am voit să-i
rup.

Credeam că-s muguri

și-au să înflorească!

Te-am întâlnit apoi pe tine.

O, câți ghimpi, câți ghimpi aveai!

Dar n-am voit să te despoi –

credeam c-o să înflorească!”

Și m-am gândit apoi că noi oamenii acceptăm
un trandafir care are spini. Dar nu și spinii care fac trandafiri!

Aici nu este vorba de flori. Ci de oameni.
De-a lungul vieții întâlnim mulți oameni plini de ghimpi. Răi. Cactuși. Detestabili.
Stigma lor este că nu pot face niciun bine! „La coșul de gunoi al istoriei” strigă
gurile rele ale societății. „Locul lor este în iad!”, le dă un verdict și mai
dur cei sfântoci! Dar asta când nimeni nu vede că spinii pot înflori! Cea mai bună lecție de reconciliere a
spinilor o vedem la Dumnezeu. Ar putea să distrugă pe loc oamenii mărăcinoși.
Să-i ardă cu suflarea gurii sale. Și totuși, nu le rupe colții! În răbdarea Sa
cea mare Dumnezeu așteaptă spinii să înflorească!

Astăzi, El (mă și te) întreabă: „Ai ajutat
vreun spin să facă flori?”

 Nicolae.Geantă