Se întunecase zarea. Fiul se
ruga cu-amar:
“Tată, dacă-i cu putință,
depărtează-acest pahar!”
depărtează-acest pahar!”
Ucenicii-n neveghere, ațipind,
L-au părăsit
L-au părăsit
Pe Hristos în agonie, de durere
țintuit…
țintuit…
Noaptea se lăsase iute, mai
grăbită ca oricând;
grăbită ca oricând;
În grădină, Domnul Slavei,
proșternut, stătea plângând.
proșternut, stătea plângând.
Îngerul, trimis din Ceruri ca
să-L mângâie pe Fiu,
să-L mângâie pe Fiu,
Suspinând, cuprinse-n brațe
Chipul ce-l privea pustiu…
Chipul ce-l privea pustiu…
Aripile de lumină le-a ascuns
după veșmânt
după veșmânt
Ca să nu mai strălucească peste
Trupul de pământ…
Trupul de pământ…
Și-n tăcerea dureroasă,
se-auzea din nou, amar:
se-auzea din nou, amar:
“Tată, dacă-i cu putință,
depărtează-acest pahar…!”
depărtează-acest pahar…!”
I Se-amestecau pe Frunte
picături de Sânge Sfânt
picături de Sânge Sfânt
Cu sudoarea izvorâtă din al
chinului cuvânt!
chinului cuvânt!
Îngerul, văzând cu groază lupta
ce-o ducea în Duh,
ce-o ducea în Duh,
S-a înfiorat deodată,
ridicându-se-n văzduh…
ridicându-se-n văzduh…
Ochii Lui, mai blânzi ca luna
ce-L veghea din depărtări,
ce-L veghea din depărtări,
Se-ațintiră-n cerul negru,
scânteind de frământări…
scânteind de frământări…
Ghetsimani, încremenită, pomii
nu și-i mai mișca.
nu și-i mai mișca.
Se-auzeau din vale lupii,
îndreptându-se spre ea!
îndreptându-se spre ea!
Lacrimile toate calde, șiroiau
parcă-n zadar
parcă-n zadar
Când Isus mai spuse-odată:
“Depărtează-acest pahar…”
“Depărtează-acest pahar…”
Dar cu Fața-nsângerată, la
pământ Hristos căzu:
pământ Hristos căzu:
“Împlinească-Se, Părinte,
cum vrei Tu. Doar cum vrei Tu…”
cum vrei Tu. Doar cum vrei Tu…”
Hoarda crudă, răzvrătită,
hotărâse în ascuns
hotărâse în ascuns
Să-L atârne pe o cruce, să-L
blesteme pe Isus.
blesteme pe Isus.
Însă lumea, cea pierdută, nu
știa că Dumnezeu
știa că Dumnezeu
Își dădea la moarte Fiu-n locul
ei, al tău și-al meu…
ei, al tău și-al meu…
mihaela,
Biserica Adoram București