124 de ani de Creștini după Evanghelie în România – de Nicolae.Geantă

Francis Berney, Charles Aubert și soțiile acestora

Pentru români 1 octombrie e prima zi oficială de toamnă. Dar și ziua aniversară a Bisericii Creștine după Evanghelie din țara noastră. Lucru mai puțin știut. Astăzi BCDE a împlinit 124 de ani de la înființare. Dacă e mult sau puțin nu ne putem pronunța. Dacă a slujit Mântuitorului său cu toți talanții și darurile ce i-au fost hăruite numai ea știe. Și numai Dumnezeu poate pune în balanță. Însă, de-un secol și-un sfert, aici, pe plaiurile mioritice Creștinii după Evanghelie au scris istorie pentru Hristos. Și încă vor mai scrie. Astăzi amintim numai câteva evenimentele derulate în timp. Altfel pot fi așternute de praf. Iar pe istoria bisericii nu e permis să se așeze niciodată colbul uitării…

Începuturile „Mișcării Fraților” în România au punct de reper anul 1899. În acel an, în ianuarie, un misionar englez – Edmund Hamer Broadbent, care efectua o vizită în Europa de Est, a vizitat creștini baptiști din zona Constanța, apoi o biserică baptistă din București. Uimit de spiritualitatea decăzută a românilor din Regat a întocmit un raport, care a fost editat în Anglia și în Elveția. Un astfel de raport a ajuns în mâinile unui elvețian care conducea o școală biblică în Tunis, pe nume Francis Berney, care s-a decis să vină în România. Acesta, împreună cu familia și colegul său Charles Aubert au ajuns în „Micul Paris”, unde pe 1 octombrie 1899 au deschis prima adunare de creștini după Evanghelie din țara noastră, pe strada Teilor, nr. 82, cu slujbe în limba franceză. Primele acte de cult – primul botez și prima Masă a Domnului – au fost oficiate doi ani mai târziu, după care au început slujbe și în limba română. Chiar dacă în 1902 Charles Aubert se mută în Constanța, timp de un deceniu în București se plantează 2 biserici CDE – una în zona Bucur-Obor (azi Biserica Antiohia),și alta în Colentina (azi Biserica Lumina), apoi, în iulie 1909, Francis Berney este expulzat din România! În 1913 se deschide o adunare frățească și în Crângași (azi Biserica Izbanda). 

Tot în primul deceniu după 1900 se deschid biserici creștine după Evanghelie în Ploiești (1907, în casa doamnei Heltzer;  aici un conducător renumit a fost Gheorghe Giuvelea), Râșnov (1902) și Codlea (1905) – în limba germană, printre misionari fiind Johannes Schlosser și Emil Hamburg. Se deschid biserici apoi la Sibiu (1909), Cisnădie (1910), Vulcan (1911) și Brașov (ultima fiind în limba română). Prima biserică din Oltenia s-a deschis în Goicea Mare, în anul 1915 de către Stan Segârceanu, iar a doua s-a înființat la Dunăreni. În Craiova prima biserică CDE s-a deschis abia în anul 1924. În Moldova prima adunare CDE s-a deschis la Bârlad în anii 1910-1911 („Tribul Evanghelist” din Bârlad), iar Iașul a devenit capitala misionară a Provinciei în 1917-1918 (când datorită Conflagraței Mondiale mulți dintre români s-au retras aici)

Primul Război Mondial a determinat misionarii străini să plece din România, astfel că între 1914-1918 bisericile nu au mai crescut rapid. În anul 1920 Grigore Constantinescu și Florea Moisescu au mers la cursuri biblice la Widenest (sponsorizați de Francis Berney), și tot în acea perioadă au venit de la Iași în București trei ofițeri: Gheorghe Oprea Teodorescu, David Teodorescu și Ioan Ignat, care au fost printre titanii credinței în adunările fraților din perioada interbelică.  În anul 1922 în România vine și Paul Perret, ginerele lui Francis Berney, un mare învățător biblic. Tot în primii ani din interbelic la Ploiești are loc o trezire spirituală, printre protagoniști fiind David Teodorescu, Alexandru Panaitescu (fost preot ortodox la București), Nicolae Tonoiu și Ioan Giurea (absolvent al Școlii Biblice Widenest, Germania). La Recensământul din anul 1930, primul oficial în care s-au înregistrat perosanele după religie în România, Creștinii după Evanghelie – care erau asociație religioasă și nu cult (dar nerecunoscuți, abia în anul 1933 au fost recunoscuți de stat), nu apar înregistrați separat, ci în secțiunea „alte religii”. Prin urmare nu știm câți adepți avea. Totuși, conform surselor Bisericii CDE, la acea vreme în România erau cunoscute 47 de biserici, răspândite în 14 județe și București. De remarcat că în această perioadă mai mulți credincioși baptiști au trecut la creștinii după Evanghelie.

În anul 1938, Biserica Creștină după Evanghelie din România a fuzionat cu Biserica „Tudoristă” / Creștinii după Scriptură (mișcare condusă de preotul Tudor Popescu). În acel an Creștinii după Evanghelie aveau 106 biserici în România (cele mai multe în județele Botoșani -12, Prahova 10, Vaslui -10, Sibiu – 9). Conform unor surse din Arhivele Statului, în anul 1940 în România erau cca 7.000 de creștini după Evanghelie. (De amintit că Dumitru Cornilescu, traducătorul Bibliei omonime a făcut parte din Mișcarea Tudoristă).

După Cel de-al Doilea Război Mondial și instaurarea regimului opresiv comunist, ca și celelalte culte religioase din țara noastră, Biserica CDE a cunoscut mari persecuții, arestări, deportări sau chiar izgoniri din țară. Totuși în anul 1959 numărul bisericilor a ajuns la 220, iar la Recensământul din 1966 numărul creștinilor după Evanghelie din România era de 28.000 (conform Arhivelor Securității, statistica nu a apărut oficial), adică o creștere de 400 % în cea mai mare perioadă de prigoană a creștinismului românesc din toată istoria sa!

Dinamica teritorială a creștinilor BCDE în 2011

În anul 1988, un an înainte de Revoluția care a dărâmat regimul comunist, Biserica CDE avea un număr de 380 de adunări frățești, cu cca 29.785 de membri majori și 12.100 de copii (conform Arhivelor CNSAS). La câteva zile după Revoluție, partea „tudoristă” care se integrase în anul 1938 prin fuziune, a ieșit de sub tutela Bisericii CDE și a întemeiat propiul cult (Biserica Evanghelică Română), astfel că numeric creștinii după Evanghelie au scăzut. În urma campaniilor de Evanghelizare postdecembriste, în anul 1992 în țara noastră erau 49.963 de creștini după Evanghelie. Recensământul din anul 2002 prezintă o pierdere de cca 5.000 de credincioși (ca urmare a emigrării), iar în anul 2011 se înregistrează o nouă scădere (se ajunge la 42.495 adepți). Ultimul recensământ, din anul 2021, a adus o nouă diminuare, astfel că numărul adepților CDE a ajuns la 36.372. Diminuarea este datorată emigrării populației tinere, reducerii numărului de nașteri, mortalității în rândul bătrânilor etc. 

După Revoluție Biserica CDE a avut președinți pe Silviu Cioată, Mircea Cioată, Virgil Achihai și în prezent pe Cornel Haureș. În prezent confesiunea deține un Institut Biblic (Thimotheus București), 5 școli biblice și peste 40 de fundații. Dintre revistele oficiale tipărite amintim Buna Vestire (1908-1928), Viață și Lumină (1928-1940), Creștinul (1928-1942, 1946-1948), Calea Credinței (1949-prezent), Ecouri Creștine (1998-2012) etc. În anul 2020, la editura Paideia, printr-un proiect finanțat de Guvernul României, Secretariatul de Stat pentru Culte, a văzut lumina tiparului un volum de istorie a patrimoiului „Biserica Creștină după Evanghelie din România. Istorie și spiritualitate”, cu imagini de arhivă și texte. Cordonatori: Virgil Achihai și Emanuel Răduț, alături de autorii Ieremia Rusu, Nicolae Geantă și Valentin Hrihorciuc.

Astăzi Biserica Creștină după Evanghelie din România a împlinit 124 de ani. Drum bun înainte! Și ani până în veșnicie!