Recurs la morală, părinţilor!ca şi singuri. Mama, tata, de mult nu mai au timp de ei. Unii-s plecaţi de acasă de ani de zile. Iar lacrimile pruncilor au ros obrajii celor ce-i aşteaptă!
Acum două zile, mergând spre casă am văzut un băieţel scormonind într-o grămadă de bălegar. Morfolit ca un mecanic de trolii, mi-a răspuns: “Caut râme să merg la pescuit”. Tatăl său, nepăsător, mânuia ceva sticle de ţuică. Beţia îl asurzise faţă de muzica stomacului pruncilor din curte.
Un alt băieţel de doi ani avea faţa vânătă. Mama lui, de 20 de ani, vopsită obligatoriu ruginiu, îl bate pentru orice mişcare. Tatăl e pe şantier. Copilul nu are voie să iasă pe drum, la joacă. Şi nici să mănânce prea des.
Doi băieţi şi o fetiţă sosesc la ziua unui nepoţel ce are mama în Italia. Le pun Coca-Cola în pahare. Nu vor. Le torn Fanta. Nu gustă. “De ce refuzaţi?”. “Are acid, ne înţeapă la limbă. Tata ne-a spus că sucul ăsta ne poate îmbolnăvi”. Părinţii lor au 9 copii. Dar servici nu şi-a luat niciodată.
Am visat într-o noapte că eram într-un parc de mână cu fetiţa mea cea mică. Pentru că nu mă asculta, i-am tras o castană. În frunte i-a apărut un cucui roşu. Apoi altul, şi încă unul. Cu batista murdară de sânge fetiţa mi-a strigat: “Tati, eu te iubesc, de ce mă baţi?”. M-am trezit îngrozit, în lacrimi. Visasem, dar am strigat la Dumnezeu să măierte. Ştiţi ce mi-a răspuns la 3 noaptea? “De câte ori mi-ai greşit, Eu te-am bătut?”.
În urmă cu 44 de ani, o tânără a încercat să avorteze. Nu i s-a permis la nici un spital. A băut otravă, s-a lovit cu burta în colţul şifonierului, a ridicat greutăţi, mari. Dar Domnul a vrut să-i trăiască copilul, chiar şi abandonat. Acel copil… sunt eu!
Un medic îşi întreabă studenţii: “Ce-aţi sfătui o femeie ce are sifilis, bărbatul ei e tebecist, are opt copii toti handicapaţi şi e însărcinată a noua oară?”. “Să avorteze!”, au strigat la unison. “Tocmai l-aţi ucis pe Beetoven!”
Dumnezeu ne-a lăsat copii deşi nu ştim cum să-i creştem. Uneori ne sâcâie, uneori ne încântă. Fac prostii şi-i iertăm. Ei ne înavaţă să fim părinţi. Fără copiii noştri, n-am înţelege dragostea lui Dumnezeu de Tată.
Iubiţi-vă copiii. Dumnezeu vi i-a dat să-i faceţi sfinţi, nu lemne de foc pentru iad! Nu-i abandonaţi. Nu ştiţi câţi dintre ei vor fi un Adi Gliga. Ori Nicu Geantă, sau chiar Barack Obama.
Mulţumim Hristoase pentru că ne-ai dat prunci! Creşte-i, păzeşte-i, şi urcă-i la Cer!
LA MULŢI ANI! tuturor copiilor, oriunde v-aţi afla!
*****************************************************************************
Psalm pentru părinţiBucuraţi-vă când dimineaţa găsiţi o jumătate de tub de pastă de dinţi risipită în chiuvetă. Într-o zi ve-ţi găsi Colgate-ul întărit şi nedesfăcut de nimeni!
Bucuraţi-vă când faţa de masă e plină de dulceaţă. Şi chiar şi atunci când gemul vă ajunge-n galoşi. Într-o zi, borcanul va face mucegai în dulap
(pentru continuarea articolului click AICI)
****************************************************************************
Vă invit la Film: Courageous
Sunt un tip care nu urmăresc mai mult de 3-5 filme pe an. Totuşi, azi vreau să fac o reclamă: Courageous (2011). Un film excepţional despre relaţia dintre părinţi şi copii. Merită să vă faceţi puţin timp liber şi să-l urmăriţi împreună. Clipul de mai jos nu are cum să nu mişte inimi, să nu stârnească lacrimi. Numai dacă suntem păpuşi de cârpă nu vom plânge…